Cu mopul în mână și privirea pierdută. Așa am găsit-o pe Viorica Lăcătuș, o femeie de 56 de ani, ce locuiește împreună cu cei trei fii ai săi într-o casă pe 9 Mai. Toți trei au handicap grav, de gradul I. Sunt nevăzători din naștere, dependenți de insulină și pe lângă asta mai au și alte probleme. Laurențiu, însă, este cel mai grav bolnav și ar avea nevoie de o intervenție urgentă, la București. Doar că, banii sunt puțini și trebuie să-și ducă „crucea” de pe o zi pe alta, cum poate. Mama lui, în schimb este disperată. Nu mai știe la cine să apeleze, deși „îmi e rușine că cer. Dar nu mai am încotro. Copii mei sunt totul pentru mine”.
Viorica are șase copii. Dintre aceștia, trei au handicap sever de gradul I. Nu au văzut nici măcar o dată lumina soarelui, născându-se orbi, dar cu toate acestea mai au curajul să zâmbească. Sunt, totuși, fericiți că mama lor nu i-a abandonat, cum a făcut-o tatăl lor. „Când ai un copil sănătos e bine, dar când intervine un copil bolnav și ai griji nu mai e copilul tău. Când cresc obligațiile, gata, nu mai sunt ai tăi”, justifică Viorica motivul pentru care își crește singură copiii. Și ea este bolnavă. Numai anul trecut a avut șapte operații. A făcut și chimioterapie, deoarece i s-a depistat un chist ovarian cancerigen. „Deocamdată e ok. Cu chimio și radio terapie pare că e totul în regulă. Dar, oricum, nu sunt eu importantă. Copiii mei trebuie să fie bine. Și așa, nu se mai știe cât mai trăiesc”, spune resemnată femeia, cotrobăind prin teancul de analize medicale.
12 operații până la 12 ani
În luna martie, Laurențiu, în vârstă de 32 de ani, a făcut un infarct renal, la rinichiul stâng. Au ajuns la București, unde s-a descoperit că are o tumoră. Acum, pe 18 august ar trebui să meargă cu el la Clinica de Nefrologie din Fundeni pentru a face câteva investigații. „Să vedem despre ce e vorba. Dacă e cancerigenă sau nu. Însă, la București, nu ai ce să cauți fără bani. Nu îți dă nimeni o sticlă cu apă plată. Că numai apă plată beau toți copiii. Nu au voie să bea de la robinet, pentru că are tot felul de impurități”.
Pe lângă diabet și problema la rinichi, Laurențiu are și un handicap neurolocomotor. Nu se poate deplasa fără încălțămintea specială și fără ajutorul cârjelor sau a scaunului cu rotile. „Are 12 operații pe picior și toate făcute până la 12 ani. De la opt zile a fost în gips. Până s-a putut, am tot făcut operații”.
„Dacă mănânc, mănânc, dacă nu, nu”
Acum, ar avea nevoie de ajutor, deoarece nu le ajung banii. Trăiesc de pe o zi pe alta, cu banii din pensiile de boală. „520 de lei e pensia mea de boală, iar fiecare mai ia câte 1400 de lei. Însă, abia de-mi ajung de medicamente. Sunt foarte scumpe și trebuie cumpărate. Unde mai pui că am avut de făcut o groază de analize. Numai una singură a costat 700 de lei. Așa sunt astea genetice, scumpe. Dar dacă trebuie, trebuie. Credeți-mă că sunt zile în care, dacă mănânc, mănânc, dacă nu, nu. Oricum, mănânc maxim o dată pe zi. Trebuie să le dau lor permanent mâncare proaspătă, pentru că ei fac insulină. Trebuie să țin regimul pentru diabet și bolile pe care le au. Dar e mai complicat. De exemplu, Laurențiu ce are voie să mănânce din partea diabetului, nu are voie pe partea rinichiului. Fata, ce are voie pe boala Wilson, nu poate mânca din cauza diabetului. Sunt așa încurcături. Uneori, creierul meu se aseamănă cu ițele încurcate de la războiul de țesut”, zice Viorica. La ore fixe, le injectează insulină. Fetei de trei ori pe zi, iar lui Laurențiu o dată pe zi.
„Este foarte greu”
Copiii sunt dependenți de Viorica. Ea trebuie să-i spele, să-i îngrijească și să-i hrănească. „Nu se pot duce nici până în cameră. Trebuie să-și numere pașii, să știe că acolo e soba, că acolo e frigiderul și câți pași fac până la pat. Chiar dacă îi este greu, nicio secundă nu a încetat să lupte. Crede că asta i-a fost crucea și acum trebuie să o ducă. Se încăpățânează să țină piept bolilor copiilor ei, însă nici ale ei nu sunt puține. „Măcar dacă aș fi fost eu sănătoasă. Este foarte greu. Numai dacă cineva încearcă să vizualizeze, să se pună în locul meu, cu asemenea probleme și-ar da seama cât este de greu. Dumnezeu încă îmi dă putere să mai pot să duc. Dar nu știu cât. Asta e viața mea. Trebuie să trăiesc în ea”.
„Ultima soluție”
Câtă vreme a lucrat, nu a cerut nimănui ajutorul. A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a vedea de sănătatea copiilor ei. I-a dus la medici în Timișoara, Cluj, București sau oriunde mai auzea că este vrun medic „renumit”. „Nu am rugat pe nimeni niciodată să îmi dea cinci bani. Pentru mine, este un lucru rușinos, dar nu am ce să fac. Este ultima soluție. Dacă am găsi oameni de bine, mai ales că suntem în post, să mă ajute fiecare cu cât poate. Să pot să merg măcar cu Laurențiu la investigații”. Din acest motiv, a deschis un cont la BCR. Astfel, dacă cineva dorește să doneze orice sumă, cât de mică pentru a-l ajuta pe Laurențiu o poate face în contul deschis pe numele Lăcătuș Viorica: RO97RNCB0797120488290001 sau o poate contacta telefonic la 0772166522.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Lăcătuș Viorica , Viorica Lăcătuș
Vizualizari: 6302
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Matei
Acum 1 oră
Emil
Acum 1 oră
John
Acum 1 oră
John
Acum 1 oră
Adina