Vineri,
29.03.2024
Partial Noros
Acum
15°C

Pictorul în uniformă de pompier: „Tot timpul am avut sprijinul Unității din care fac parte”

Pictorul în uniformă de pompier: „Tot timpul am avut sprijinul Unității din care fac parte”

A desenat încă de la grădiniță și a avut prima expoziție la 13 ani. Dar, cu toate acestea, a ajuns să îmbrace uniforma de pompier. Acum, la cei 32 de ani ai săi, bănățeanul Andrei Moga se împarte între stingerea incendiilor și alimentarea pasiunii pentru artă. Întrebat dacă uniforma nu-i taie din elanul artistic spune că își delimitează clar pasiunea de job. El este invitatul acestei luni în cadrul proiectului „Art Point-Orașul Artiștilor”, iar sâmbătă și duminică va organiza ateliere de pictură de la ora 11:00, lângă Turnul Sfatului. La acestea poate participa oricine, indiferent dacă e talentat sau nu, iar participarea este gratuită. 

Andrei Moga s-a născut în Beiuș (jud. Bihor) și a absolvit Liceul de Arte Plastice din Oradea. A urmat, apoi cursurile Universității de Științe Agricole Banat, secția Arhitectura Peisajului și ale Universității de Vest Arte Plastice, secția Pictură. Practică desenul și pictura în ulei pe pânză încă de la 13 ani, însă cu toate acestea, este pompier din 2006, în cadrul ISU Banat Timișoara. Organizează ateliere de pictură pentru copii și, când nu este la serviciu, pictează.

Reporter: Cum a apărut arta în viața dvs.?

Andrei Moga: De când mă știu desenam, dar pictură în ulei fac de la 13 ani. Bunicii mei aveau cunoștințe o familie de pictori peisagiști din Beiuș, familia Marge, la care m-am dus ucenic, și de-a lungul unui an am aflat secretele picturii în ulei: cum se pregătește o pânză, cum se combină culoarea, tipuri de pensule și rame. La 14 ani, aveam deja prima expoziție personală, în Oradea.

Care este, în opinia dvs, definiția unui artist? Vă considerați unul? Da, ma consider un artist al Artelor Vizuale și ași defini pe scurt artistul ca un creator, care lasă trăiri în urma lui, ba chiar poate dobândi și nemurirea.

Ce reprezintă pictura pentru dvs? O modalitate de petrecere a timpului liber sau mai mult decât atât?

Pictura reprezintă o forma de comunicare, de exprimare. Pentru mine este și o evadare, timpul decurge în alt ritm când creezi, are alte valori. Pentru mine, este demult a doua meserie, dacă nu chiar prima. Sunt în simbioză.

Ce vă place să pictați? Aveţi o temă preferată?

Am cam încercat tot. De la peisaje, anotimpuri, portrete, la lucrări abstracte, studii, lucrări foarte dinamice sau cu tentă religioasă. Ca și temă, simt că mă atrag subiectele militare, cotidiene cât și istorice, evenimente cu puternic impact emoțional și, faptul că sunt pompier, poate că, și-a pus amprenta..

Ce vă inspiră? Aţi avut vreodată sau aveţi o muză?

Oamenii. Îmi place să cunosc zilnic „personaje” noi, destinații istorice sau reprezentative, obiecte vechi, muzee. Toate mă încarcă energetic, pozitiv, și să nu uit peisajele. Un cer de vară noaptea, plin de stele, la o margine de pădure sau satul românesc, zărit între niște dealuri epice, dar efemere. Cât despre o muză anume, da, a fost cineva, dar s-a abandonat ideea.

Pictura nu este neapărat principalul dvs domeniu de activitate. Asta pentru că nu se poate trăi din artă?

Se poate trăi, dar greu la noi în țară. Trebuie să faci mult ce vor alții, să faci artizanat, cadoașe pietricele pictate... Dincolo, e altceva. În ultimii ani, pictorii din Europa de Est încep a fi foarte apreciați. Pânza, vopsele, pensule, ramele... Toate costă.

Ce vă consideraţi mai mult? Pompier sau pictor?

Este pentru mine cea mai dificilă întrebare. Eu văd cele două meserii legate ca o singură mantie ce o port. Lucrând în ture, în zilele libere mă ocup de pictură.

Uniforma pe care o purtați zi de zi la ISU nu vă îngrădește orizonturile?

Deocamdată nu. Orarul în ture și timpul liber îl gestionez în așa fel încât să îmi permită de două ori pe săptămână să și predau pictură, mici expoziții, sau alte activități. Tot timpul am avut sprijinul Unității din care fac parte, ISU Banat Timișoara.

Aţi putea trăi doar din pictură?

Da, sunt o persoana optimistă și, cred că se va dezvolta și la noi mai mult cultul Artelor. În plus, am planuri mari cu Școala mea de Pictură.

Oferiţi multor tineri cursuri de pictură. Cum vă simțiți în această ipostază și care credeți dvs că este viitorul României în ceea ce privește arta? Mai există talent pur și mai ales originalitate? Sau ne confruntăm cu un copy-paste stilizat?

În ipostaza de coordonator, cum îmi place mie sa mă numesc, mă simt excelent. Am fost dezamăgit de ce se întâmplă în Școlile de Artă și am decis sa merg pe cont propriu. La nivel de țară, sunt un pic îngrijorat deoarece multe obiecte de valoare părăsesc granițele. Încă din anii 2000, vedeam cum tablouri de colecție, obiecte de artă religioasă erau valorificate de italieni, de exemplu, la Timişoara și trimise dincolo. La nivel contemporan, nu doar în pictură se caută noul, originalitate prin noutate, tehnică și stil dar, ca să judec, arta în România, nu consider că sunt în măsură.

Interviul a fost publicat în revista „Art-Point Orașul Artiștilor” din cadrul proiectului cu același nume, ce se distribuie gratuit.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

2 comentarii

a

Acum 6 ani

Din respect pentru meseria ta de pompier iti dau un sfat! Cea ce faci tu nu este arta, ci doar un kitsch ieftin!! Tine acest hobby doar pentru tine!!
Raspunde

e-manuela

Acum 6 ani

Buna! Nenea, dacă ai pretenții de om educat tine minte: un sfat i-l dai unui om, atunci când ți-l cere, nu când ai tu chef sau interes!...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus