Conacul Maria Theresa s-a deschis de prin luna iunie și îl puteți găsi destul de ușor, pentru că se află în mijlocul comunei Orlat. Hai că-i simplu. Peste drum de școală. Aici a funcționat până prin 90 o fabrică de procesare a laptelui. Dar cum nu mergea să-i spună locului Restaurant IAS Orlat, au săpat puțin mai adânc în istorie. Pe locul unde funcționează acum complexul turistic era în perioada Imperiului Habsburgic Regimentul de grăniceri. Și cum perioada de glorie a Imperiului s-a consumat în timpul conducerii Mariei Theresa, așa i-a rămas numele: Conacul Maria Theresa. ”Numele conacului marchează un moment istoric important pentru aceste locuri, dar nu reprezintă un obiectiv de promovare a personalității istorice”, anunță proprietarii pe site-ul stabilimentului.
Din proprie experiență vă spun că cel mai ușor, mai comod și mai relaxant ajungi aici prin Valea Aurie, pe drumul ce duce spre Poplaca. Miroase a toamnă, drumul e foarte bun (mulțumiri CJ Sibiu – președinte Ioan Cindrea), iar dacă reușești să te șerpuiești printre bicicliști și căruțe, totul e minunat. Sau, și mai bine, puteți da o tură până acolo cu bicicleta.
Am ajuns într-un sfârșit de săptămână în care oamenii de aici sărbătoreau vinul. Mă rog, mustul. Așa că meniul a fost extrem de redus: supă cremă de dovleac, bob gulaș, sărmăluțe cu mămăliguță, pastramă de oaie cu mujdei și mămăligă și antricot de vită ci cartofi și salată verde, iar ca desert, doar balmoș și plăcintă cu prune. De nici pomeneală de minunatele ”cratițe” cu niște bunătăți cum n-a văzut pământul, așa cum ni s-a descris meniul de către cunoscătorii care ne-au recomandat restaurantul.
Odată ajunși, prima impresie e bună. Curtea largă, totul proaspăt renovat, senzație de secol XVIII mijlociu. Și mai bine e când te întâmpină chelneri cu zâmbetul pe buze. Asta e o raritate în Sibiu. Am avut parte de cea mai bună servire la un restaurant în Sibiu în ultimii zece ani.
Pentru început, am cerut cam tot ce aveau în meniu, mai puțin pastrama.
Am început, așadar, cu supă-cremă de dovleac, o delicatesă de toamnă care nu ne-a dezamăgit. Aromă impecabilă, nealterată de te miri ce vegeta, poate puțin cam nesărată, dar asta e o chestiune de gust, ușor reparabilă direct în farfurie. Mult mai rău e cu mâncarea exagerat de sărată, pe care am gustat-o în multe dintre restaurantele locale și căreia chiar nu mai ai ce să-i faci.
La supă am apreciat și gustul, dar și consistența perfectă. Bucățile mici de dovleac rămase pe ici, pe colo, în bol au fost o recompensă, iar semințele de dovleac presărate deasupra, un răsfăț.
Nu am mâncat toată supa, pentru că m-aș fi putut sătura cu ea. Așa că am zis să las loc și pentru felul doi. Sarmale cu mămăliguță și smântână. Proastă alegere. Mi-a părut rău după supa delicioasă de când am tăiat cu furculița prima îmbucătură. De ce se împrăștie carnea în farfurie?! Păi, simplu: are prea mult orez și prea puțină grăsime animală. Nu știu la curtea vieneză a împărătesei Maria Tereza cum s-or fi gătit sarmalele, dar la mama, în Ardeal, nu există sarmale fără o halcă sănătoasă de carne grasă, de carne împănată cu slănină și de costiță afumată în mijloc de varză. N-ai să vezi așa ceva la conac, așa că, dacă vrei niște sarmale adevărate, mai bine o suni pe mama.
Antricotul de vită a fost pe de altă parte bine pregătit, poate puțin cam ars, dar cartofii cu rozmarin au fost o încântare. Iar sosul alb cu ciuperci a venit la momentul potrivit. Tot la capitolul lucruri bune, trebuie semnalată salata de ruccola cu castraveți și roșii. Nimic ”fancy”, dar răcoros ca un început de toamnă.
Gulașul a fost și el exact ce trebuia să fie, poate doar puțin picant pentru cei care s-au obișnuit cu gulașul românesc. Dar dacă vrei să ajungi cu gustul la originea lui din pustă, pe cel de aici trebuie să-l încercați, nu credeți toate prostiile din centrul Sibiului, pentru că nu are absolut nicio legătură.
După-amiaza petrecută aici ne-a ușurat de aproape 200 de lei, însă și masa a fost pe măsură. Ca să vă faceți o impresie vă spun doar că supa cremă a costat 18 lei, gulașul – 39, sărmăluțele – 34, antricotul cu tot cu salată – 48 de lei. Pe lângă asta s-a mai adunat o butelcuță de must, o limonadă și două sticle de apă.
Ne-am simțit aici ca niște turiști picați din avion/autocar/tren. Oamenii sunt extrem de drăguți, prompți și cu zâmbetul pe buze, lucru pe care nu-l mai găsești nicăieri în Sibiu. Nu ne-a luat nimeni pe sus, că vin coreeni și nu mai au mese libere, ba dimpotrivă, au ținut să ne arate locul: terenuri de tenis, piscină, căsuțe de vacanță și un impresionant beci cu sală de conferințe. Concluzia: de mers, dar în zi de salariu.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: sarmale , restaurant sibiu , Valea Aurie , Ioan Cindrea , Cătălin Mustață , Conacul Maria Theresa , gulas , Florin Orlățan , Împărăteasa Maria Tereza , Pentru Sibiu , Imperiului Habsburgic Regiment , Mariei Theresa
Vizualizari: 19977
Ultimele comentarii
Acum 32 minute
AndreiM
Acum 43 minute
Dragoș Ratiu
Acum 43 minute
O sibianca
Acum 1 oră
Cetatean
Acum 1 oră
Hermann Stadt