limba de vita syndicat

Restaurant Syndicat Gourmet. Când în farfurie alegi heciumpeci în loc de coriandru

Am lăudat în vreo două rânduri Syndicat Gourmet, acea mică afacere gastronomică ce a îndrăznit să parieze pe un loc ieșit, de obicei, din vadul turiștilor și pe un meniu așa cum ar trebui să fie într-un restaurant curajos. Adică altfel decât peste tot. Au trecut mai bine de trei ani de atunci, iar laudele inițiale se pare că nu au fost în van.

Doar că, de ceva vreme, cei doi băieți care aduc inspirația în bucătărie bat toba (și ar face bine ca și alții să se ia după ei) pe lanțul scurt al aprovizionării, pe ingrediente locale și cu gust, cu alte cuvinte, pe reinventarea unei bucătării autentice românești pe care, sincer, o găsim atât de greu în Sibiu. Și când vezi că unul dintre bucătari merge cu mâna lui să culeagă măcriș, o altă colegă de-a lui merge să culeagă măceșele din care să facă gemul (heciumpeciul) și declară că tot ce-i folosit în bucătărie e adus – în special – de pe tarabele din Piața Cibin, atunci nu poți să crezi decât că cei de la Syndicat Gourmet au viitor.

Însă de la credință la ceea ce e în farfuria tuturor clienților pare că nu e întotdeauna același lucru. În seara în care am testat meniul de toamnă al restaurantului de pe strada Târgului, din cele cinci grupaje de mese erau ocupate două, noi înclinând practic balanța către expresia „restaurantul era mai plin de jumătate“. Ospătărița a fost tot timpul amabilă și promptă, iar cei din bucătărie au livrat totul rapid, așa că din capul locului nu am avut ce cronometra la așteptare. Pentru cei care ați mai fost, locul e același ca în prima zi de deschidere. Pentru cei care nu ați călcat, încă, pe la Syndicat Gourmet, închipuiți-vă o încăpere fără briz-briz-uri, în care nevoia de a ține costurile sub control a obligat la inventivitate, dar nu în sensul rău. Muzica – ceva radio online – e ținută la un volum decent, astfel încât și șoaptele să fie permise a circula prin încăpere. Și mai închipuiți-vă că într-o tradiție de departe adusă, odată cu meniul vă este adusă și o carafă cu apă.

Meniul de toamnă aduce modificări în special în zona felurilor principale. Pentru un prieten al locului nu va fi greu de ghicit care sunt acele modificări, dacă avem în vedere că în tot meniul sunt 29 de preparate, cu tot cu garnituri, deserturi și pâine. În meniul de trei pagini, la felul principal curryul de linte se bate cu burta de porc gătită lent cu piure de topinambur, iar cotletul de miel (marcat ca fiind de fermă) cu salată picantă și piure de dovleac te ispitește în detrimentul ”artisan burgerului”. Care este descris drept un piept de rață, cu ciuperci și ceapă între două jumătăți de chiflă cu sfeclă roșie. Asta ca să arăt de ce în camera de șase pe șase de pe întunecata stradă a Târgului găsești altceva. Prețurile, pentru cei care se întreabă, sunt ușor peste medie.

Noi am ales, o porție de orez prăjit cu legume, pui și ou și, alături de aceasta, o limbă de vită cu heciumpeci, ardei copt și mămăligă. Cam pentru a îmbina modul în care cei de la Syndicat Gourmet mai respectă bucătăria care ar trebui să fie a locului, cu cea reinterpretată de pe alte meleaguri. Despre aceasta din urmă, cuvinte de laudă. Coriandru s-a anunțat prezent în farfurie încă din bucătărie, iar puiul combinat cu sosul de iaurt de alături a contribuit la plăcerea cinei.

orez cu legume syndicat

Rețeta săsească a limbii de vită a fost, de asemenea, bună. Combinația între mămăliga prăjită, gemul ușor acrișor și carnea din limba ușor bățoasă, stinsă din când în când cu ce mai rupi din ardeiul copt, a reprezentat rețeta pe care – dacă nu ar mărturisi oamenii locului – nu ai crede-o din cămara bunicilor tăi. Dacă e un singur lucru care ar putea fi criticat, apoi acela ar fi lipsa de strălucire la care te aștepți când vine vorba de reinterpretarea unui produs local. Probabil că asta vine și de la faptul că aranjarea în farfurie s-a produs doar pentru că undeva ar fi trebuit să stea ingredientele, nu pentru că cineva s-a și îngrijit de asta. Iar cum aveam să descopăr întâmplător mai târziu, de fapt, rețeta aceasta ar mai fi trebuit să includă și niște frunze de muștar, precum și ceva măcriș. Sau, cel puțin, așa au prezentat-o cei de la Syndicat Gourmet când au venit cei de la ProTV să îi filmeze.

În fine, în cazul în care faceți parte din categoria celor care nu vă uitați și la gramajul din meniu, merită să fiți avertizați că porțiile de la Syndicam Gourmet nu sunt pentru a-ți umple burta, ci mai degrabă pentru a-ți răsfăța gusturile cu o mâncare ce nu îți va da vise urâte. Prin urmare, dacă mergeți cu o foame autentic-locală (după o zi de coasă, de exemplu) nu vă așteptați să vă puneți burta la cale dintr-un fel principal.

tarta cu ciocolata syndicat

A existat și un desert la masa noastră, unul de asemenea curajos din moment ce a ales să combine ciocolata de pe tartă cu ghimbir împănat în miere (cred), ușor iute. Alegerea s-a dovedit, de asemenea, inspirată.

La final, am avut de plătit 85 de lei: 38 de lei a costat limba de vită, 21 de lei – orezul cu pui și 14 lei pentru tarta cu ciocolată. Diferența până la prețul final, de 12 lei, a fost făcută de paharul cu vin pe care ospătărița te lasă să îl guști înainte de a-l alege.

Păpăradă cu crieste

Comments

comments

5 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact