Nu știu dacă aveam nouă ani, când mersul firesc al zilelor mi s-a schimbat peste noapte. Trebuia să vină în oraș tovarășul Nicolae Ceaușescu. Și cum râul, ramul trebuia să fie implicat în evenimentul epocal, m-au inclus și pe mine. De la Casa Pionierului, parcă așa îi zicea atunci Palatului Copiilor de azi, am primit o foaie de hârtie care mi-a mâncat toate orele de joacă timp de vreo câteva săptămâni. Era o poezie pe care trebuia să o recit perfect de undeva de lângă o statuie cuplului prezidențial care trecea prin oraș. Ei ar fi fost în mașină, dar m-ar fi auzit din boxe. Poate…
Ceva cu muncitori, soldați, țărani, care se adunau pentru a proslăvi conducătorul iubit. Am ținut-o minte mult timp, semn că pedagogia de atunci a funcționat foarte bine. ”Dacă n-o înveți în trei zile, mănânci hârtia”. M-am prins că nu e glumă. După zile întregi în care m-au tot ascultat, de la profesori la organe de partid, până a sunat cum trebuie, s-a schimbat planul.
Cineva a avut o revelație. Dacă se întâmplă ceva la microfon și se va întrerupe sunetul? ”Păi nu ne facem de râs, tovarăși?” Au găsit din fericire rapid soluția. Un alt copil, extrem de talentat la teatru, dar mic de statuă, nepretabil să stea în drum să recite, a citit poezia la microfon. L-au înregistrat și astfel aveau back-up-ul. Au fost atât de încântați de cum sună, încât șefii de partid au decis: copilul înalt va face play-back, nu mai recită nimic, doar dă din buze. ”E și mai bine așa, că poate se emoționează și iar ne facem de râs”, au zis.
Așa că la repetiția generală făcută cu o zi înaintea Zilei Z totul a mers șnur. Din boxele împânzite în tot orașul se auzea perfect o poezie tâmpită. Una în care perechile de rime se făceau cu ”ogoare-tractoare”, ”social-mondial”, ”zare-popoare”, ”conducător - viitor”. Clasic.
De dimineață eram cel mai emoționat om de pe pământ. Trezit la șase dimineața. Îmbrăcat perfect. Dar, surpriză. Cuplul și-a contramandat vizita. S-a dus dracului poezia. Iar viața mi-a revenit mie, exact așa cum fusese înainte. Totul a intrat în cel mai perfect normal. Același drum la școală, același baton lung cu mac, aceeași bătaie în pauză, același drum spre casă, aceleași excursii prin canalele orașului.
Săptămâna trecută a ajuns ministrul Agriculturii în oraș. Petre Daea. Mi-am adus aminte de vizita ratată a lui Ceaușescu atunci când i-am văzut pe copiii adunați la Instituția Prefectului. Nevinovați. Îmbrăcați perfect românește. Puși să învețe cântece, ori să dea emoționați un putinei cu brânză ”celui mai excelent” ministru, au așteptat cuminți un ceas și ceva până cei mari și-au terminat joaca de-a societatea.
Un ministru mediocru, cu un limbaj comunist și puțin într-o ureche. Daea a cuvântat celor dispuși să-l asculte diverse prostii, așa cum deja îl cunoaște lumea. A vorbit despre Sibiu ca locul ”în locul în care fluierul se aude și când tace, oamenii frumoși se văd și când nu există”. Ce să-i ceri mai mult? Un poet neînțeles.
Tot el a proslăvit programele agricole și a invocat un an excelent în domeniu. Doar că deficitul României în comerțul cu produse agroalimentare s-a majorat la 820,9 milioane de euro în primele opt luni din acest an, fiind de peste două ori mai mare față de nivelul consemnat în aceeași perioadă din 2016. Adică importăm cu aproape un miliard de euro mai multe alimente decât exportăm.
La fel ca și pe timpul lui Ceaușescu, a lăudat lanțul de magazine Carrefour, care a înțeles în sfârșit demersul lui de ministru în a băga pe gât românilor, oaia. ”Au început să pună în vânzare carne de miel și oaie”, s-a lăudat ministrul. Prostii. Ca înainte de 1989, magazinul a băgat la ofertă de minus 20% doar în acest week-end, respectiva carne. Să vadă ministrul minunea. A ieșit azi de tot, pentru a face loc cărnurilor cerute de popor. Dar mesajul a sunat bine. Ministrul a înfrânt multinaționala. Așa cum învingea pe vremuri Ceușescu foametea. Din vorbe.
Programul ”Alege oaia” nu a fost decât o țigănie la mall. S-au întins cinci mese, s-au tăiat două oi bătrâne ”că doar nu suntem proști să tăiem ce-i bun”, după cum spunea un cioban, dându-și clopul pe ceafă și s-a învârtit o mămăligă. S-au strâns câțiva săraci care s-au bucurat de pomană. S-a întins cortul cu scaune domnești pentru oficialități și gata. S-a bifat momentul.
Spuneau scepticii, imediat după 1989, că România va avea nevoie de încă o generație să se consume, până vom scăpa de mentalitatea comunistoidă. Realitatea ne arată că și cei mai mari sceptici de atunci nu erau decât niște bieți optimiști.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Alin Bratu , Petre Daea , Instituția Prefectului Sibiu , comentariu , Palatului Copiilor , Nicolae Ceauşescu , Casa Pionierului , Pentru Sibiu , vizita regala
Vizualizari: 2737
Ultimele comentarii
Acum 10 ore
MB
Acum 10 ore
Claudiu
Acum 10 ore
Liberal autentic
Acum 10 ore
Neli Oproiu
Acum 10 ore
Bobo