X
pastrama oaie la ceaun la arhive

Ne-am reîntors La Arhive. Cinstit, vă spun!

Au trecut mai bine de trei ani de când noi n-am mai fost la restaurantul La arhive, de pe strada Arhivelor pe care se află și sediul Arhivelor Naționale. Am zis că e vremea să revedem locul, având în vedere că pentru ca un restaurant să reziste mai bine de trei ani în centrul istoric al Sibiului trebuie să aibă ceva greutate, dacă privim la vânzoleala schimbărilor de denumiri din zonă.

Deși e la vreo 97 de pași de buricul târgului, La Arhive, ca și celelalte restaurante a căror ușă nu dă în Piața Mică ori Piața Mare, nu se poate baza pe fluxul natural al turiștilor care circulă pe străzile orașului. Restaurantele din această categorie mai puțin vizibilă, din ce am văzut, fie se caută să aibă o poziție cât mai bună în topurile consultate de turiști (de genul tripadvisor), fie caută să își croiască un public fidel local. La arhive, cred, se cam încadrează în cea de-a doua categorie. Mai cu un concert folk cu Baniciu, mai o cântare de suflet cu Socaciu, locul pare unul mai degrabă pentru cei de-ai casei. Are o terasă generoasă, folosită și acum de unii ”pipăcioși” pentru care a fost amenajat ceva decor cu paie.

Noi n-am stat să amorțim în frig, ci ne-am tras în interiorul restaurantului cu vreo 15 mese de câte cel puțin patru persoane. Era pe vremea prânzului, iar restaurantul era gol, umplut doar de ceva muzică folk, așternută peste un decor ușor încărcat, dar plăcut. Fețele de masă cu motive tradiționale anticipau ceea ce avea să găsim un meniu: preparate românești.

De la ochiuri, bulz de mămăligă, fasole frecată, la ciorbă de legume, de burtă, platouri de mititei (zece bucăți plus două halbe de bere), cârnați de casă, șnițele, ciolan afumat sau saramură de crap, cam tot ce e prin meniul de pe Arhivelor e românesc. Evident, cu excepția pizzei. Dar și aceasta, la fel ca celelalte preparate din meniu, e din zona celor clasice. Adică, fără briz-brizuri, La Arhive atâta promite. Mâncare. Ca prețuri ce pot fi comparate cu cele din meniurile altora, să amintim că o ciorbă de burtă costă 15 lei, iar o pizza Prosciuto e Funghi costă 20 de lei. La băuturi, la fel ca și la majoritatea mâncărurilor, prețurile s-au aliniat cu cele din oraș față de ultima noastră vizită, astfel că aici nu cred că mai e loc de surprize.

ciorba vacuta la arhive

Dintr-un meniu atât de simplu – cu extrem de puține urme de epatare de dragul epatării, cum ar fi probabil ”fântânița de păstrăv” – am ales pentru început o ciorbă de văcuță. Adusă în nici zece minute de la comandă, aș fi spus că e făcută de bunica dacă nu venea atât de fierbinte. Într-o porție ușor mică pentru un mâncău, dar cu suficient gust încât să mulțumească pe deplin, acrișoară chiar și fără să mai fie necesar a o drege cu smântână.

La felul principal, la fel, nu am avut de așteptat. Și pentru că suntem la marginea Măginimii, am ales o pastramă de oaie. Aveam de ales între a fi făcută pe grătar sau la ceaun. Am ales a doua variantă, care venea însoțită – conform celor scrise în meniu – cu o brânză de burduf și mămăligă. Trebuie să recunosc că e a patra sau a cincea oară când mănânc pastrama gătită în felul acesta. Iar cea de la La Arhive s-a încadrat în gustul pe care l-am trăit la ceva festival cu mulți ciobani, unde bucătarul și-ar fi încasat-o grav dacă nu respecta rețeta. Porția a fost una generoasă, dar murăturile aduse alături erau leșinate rău de tot, indiferent că erau castraveți sau gogonele.

salata caprese

De partea cealaltă a mesei a mai fost comandată o salată caprese, căci altceva mai apropiat de gustul vegetarienilor nu era de găsit în meniul locului. ”Bună”, a fost confirmarea de peste masă.

Prânzul de la La Arhive a fost unul cât se poate de cinstit. Ei nu ne-au promis marea cu sarea, noi nu ne-am așteptat decât să ne săturăm într-un loc în care poți discuta și fără să urli, să te tot întorci după ospătari sau să sapi cu furculița după ”surprize”. Pentru acest lucru am plătit 98 de lei în total: 15 lei pentru ciorba de văcuță, 29 de lei pentru pastrama la ceaun, 22 de lei pentru salata caprese, opt lei pentru câteva felii de focaccia, câte șase lei pentru o apă, o răcoritoare și două cafele.

Folk You

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

4 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Chivuta din Teleorman

    Ai de capu meu ce teapa ati luat. La raioanele de carne din marile mall+uri gasesti pulpa de porc cu 14 lei kilu. Deci va puteati lua 7 kile de carne , sa mancati pana după develion…. si mai si credeti ca chestia aia din poza e salata Caprese…. tulai Doamne

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact