Radu Nica_foto_Teatrul Nat Tg Mures

Interviu cu regizorul Radu-Alexandru Nica: Am făcut spectacole pentru care la prânz repetam și seara eram în stradă, la proteste

Pentru orice sibian care a mers măcar o dată la teatru Radu Alexandru-Nica nu mai are nevoie de nicio prezentare. Regizor premiat cu premiul UNITER pentru debut chiar la Sibiu, Radu Alexandru-Nica a revenit în orașul natal pentru a pune pe scena Teatrului ”Radu Stanca” spectacolul ”10”, un proiect izvorât din protestele de stradă și tensiunile sociale care au cucerit România în ultimul an. Radu Alexandru-Nica ia din supărările ”străzii”, pe care le cunoaște foarte bine, și le urcă pe scenă unde le prezintă într-o altă formă. Preoți cu mașini de lux, politicieni corupți, aleși hoți sau votanți naivi, nu există subiecte tabu.

În perioada aceasta vedem o societate românească foarte divizată, inclusiv pe motive politice care au dus la apariția protestelor de stradă. Și tu vii în Sibiu cu un spectacol nou care vorbește despre lucrurile acestea, fără să ocolească religia. Mai are religia puterea să unească în zilele noastre?

În mod cert. Acum depinde și din ce unghi privești. Spectacolul nostru este și despre religie, dar este destul de critic, nu chiar anti-religios, însă profund anticlerical. Este un spectacol care are zona lui de protest și zona lui de critică socială, spirituală chiar a poporului român. Nu este un spectacol care se ocupă numai de o temă abstractă, care nu mai are o legătură cu societatea noastră. Sunt 600 de milioane de euro care merg în Catedrala Mântuirii Neamului, o chestiune care ne privește pe toți, în loc să meargă – din punctul meu de vedere, spre învățământ, cultură sau sănătate. Aceasta este o problemă extrem de actuală. Faptul că preoții noștri se plimbă în cele mai scumpe mașini, similare cu cele ale milionarilor și ale mafioților cel mai sus puși, iarăși mi se pare o problemă. Nu mi se pare deloc ok că acești oameni nu plătesc impozite. Este o chestiune foarte actuală și întâmplător n-am ieșit acum, zilele acestea, la proteste, dar eu am făcut spectacole pentru care la prânz repetam și seara eram în stradă. Am avut repetiții cu pancarta de la proteste lângă noi.

Deci ești foarte vehement.

Da, sunt foarte vehement. Și sunt foarte pro proteste.

Ce te nemulțumește atât de profund?

În primul rând clasa conducătoare. Senzația mea este că suntem conduși de niște oameni profund incompetenți. Tocmai din cauză că suntem conduși de oameni incompetenți și corupți suntem nevoiți să ieșim tot timpul în stradă. Cumva cred că o să ajungem la tipul acela de democrație, cum era și în Atena, prin care toată populația liberă a orașului lua parte la toate deciziile importante. Tipul acesta de democrație reprezentativă funcționează când ai acolo niște oameni despre care poți spune că au o bază, că sunt ași în meseriile lor, că știu ce au de făcut și sunt mânați nu de interese meschine ci de un soi de generozitate autentică față de cetățeni. Nu e cazul nostru. Departe de așa ceva. Unul dintre rolurile artei este de a educa, de a mobiliza publicul și de a deschide mințile, nu numai sufletele. Nu trebuie doar să emoționezi, pentru asta sunt televizoarele și telenovelele și televiziunile comerciale, pentru arta de consum. Teatrul are această funcție, din punctul meu de vedere foarte nobilă nobilă și importantă, aceea de a trezi mințile oamenilor.

E un spectacol pe care l-ai căutat, ți l-ai dorit, sau e doar o întâmplare?

Nu, este o coproducție internațională, dar tema eu mi-am selectat-o și este dintr-o arie de preocupări apropiate mie. Am mai montat la Sibiu spectacolul ”Martiri”, care se ocupă de tematica asta. Pe mine mă preocupă acum foarte mult în ce măsură comportamentul etic, moral, are nevoie de sprijinul religiei. Altfel spus, este nevoie de o bază religioasă ca să ne frumos unul cu altul? Părerea mea este că nu. Putem să avem grijă unii de alții, putem să ne respectăm reciproc și în absența acestei formule religioase, care din punctul meu de vedere este o reminiscență a unor necesități sociale care țin de trecut.

Dar ca să ajungem la nivelul acesta nu este nevoie, în primul și primul rând, de educație?

Ba da.

Și suntem la nivelul acesta?

În România nu suntem la nivelul acesta, dar în alte țări suntem. În România 92% din populație se declară religioasă, în Cehia 13%. I rest my case. E altă gândire, alt tip de societate. Eu cred că religia și unește, dar și dezbină foarte mult. Și dacă ne uităm la războaiele actuale care au loc în lume sunt multe provocate de religie. Sigur, în spate sunt și multe interese economice, evident, dar fanatismul cu care cei care luptă cei care sunt efectiv pe front este hrănit de ideologia religioasă. Săracii aceia care se aruncă în aer chiar cred că ajung în rai. Că dacă n-ar crede idioțenia asta poate că nu le-ar fi atât de simplu. Poate s-ar gândi de două ori înainte să omoare copii sau să facă alte atrocități sinistre.

Foto: Popa Laurian

Foto: Popa Laurian

Simți că te-ai făcut înțeles? Ce reacții ai văzut în sală, la public?

Bun, una este zona politică și alta este zona religioasă. Se îmbină, dar se și despart în mare măsură. Credeam că o să fie reacții mai mari de respingere, spre surprinderea mea lumea a fost destul de atentă și este un spectacol lung, un spectacol cu o structură complexă, care necesită un mare grad de concentrare. Am fost plăcut surprins, cel puțin în primele reprezentanții, să am parte de un public extrem de atent, cu reacții foarte pertinente, cu râsete exact acolo unde credeam că e și cazul să se râdă. M-a uimit și m-a bucurat, asta înseamnă că cel puțin publicul de premieră este unul umblat, care vine des la teatru și dornic de niște mesaje chiar și mai puțin comode. Important este că oamenii au tipul acesta de disponibilitate de a se lăsa provocați. Ceea ce m-a bucurat foarte tare, că genul acesta de public îmi doresc.

Referitor la public, au văzut mai multe discuții recente în Sibiu referitoare la faptul că sibienii au fost învățați să primească spectacole, concerte și diferite evenimente culturale pe gratis, prețul biletelor fiind subvenționat de municipalitate. Ai lucrat și în Timișoara, și în Cluj-Napoca, cum vezi problema aceasta?

Eu nu pot să spun că am perceput direct problema aceasta la teatru. Poate sună ridicol, dar eu însumi cumpăr bilete atunci când am o obligație sau doresc să invit pe cineva la un spectacol. Mi se pare un semn de sănătate să fie așa. Eu am cumpărat bilete la spectacolele mele pentru a le oferi unor invitați. Am un număr de bilete care intră la protocol și dacă vreau mai mult plătesc. Lumea trebuie să înțeleagă că orice formă de muncă trebuie plătită și respectată. Din punctul meu de vedere prețurile oricum sunt prea mici. Pe de altă parte, e un lucru bun că tinerii au acces la cultură, la un preț cât se poate de rezonabil. Biletul real, pentru producțiile de acest gen, dacă n-ar fi deloc subvenționat, lumea trebuie să știe că ar costa în jur de 300 de lei. Pe aici estimez eu, la acest număr de spectatori, ca ceea ce se întâmplă în teatru să fie sustenabil. Lumea trebuie să înțeleagă că este un lux acela de a beneficia de un spectacol la un preț de cel puțin zece ori mai mic decât prețul real. Cred că ar putea profita mai mult oamenii. Din punctul acesta de vedere, în ciuda sărăciei din România, pe cap de locuitor sunt bani pentru cultură. Nu este situația cea mai catastrofală. Îmi aduc aminte acum de Anglia, sau de SUA, unde vezi la teatru aproape numai oameni în vârstă care o forță financiară. Ceea ce nu e în regulă. Dimpotrivă, trebuie să meargă la teatru în primul și primul rând tineretul. Ei mișcă societatea, nu? Nu vreau să se înțeleagă greșit, că n-am nimic împotriva oamenilor vârstnici, absolut tot respectul, însă mie mi se pare foarte important să lucrăm pentru viitor. Pe acești oameni îi formăm, țelul meu acesta este, de a susține formarea unor cetățeni extrem de liberi, cu un simț critic foarte accentuat, care să ne spună argumentat: ”Asta îmi place!” sau ”Asta nu-mi place!”. Adică genul acesta de comunicare foarte onestă cu oamenii din jur, care ulterior creează acest tip de raportare extrem de liberă și onestă între oameni. În genul acesta de societate mi-ar plăcea să trăiesc.

Până la urmă, despre asta e vorba și în spectacol.

Exact!

 

Foto principală: Teatrul Național Tg. Mureș

Comments

comments

9 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  6. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  7. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  8. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  9. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact