X
27048765_1642550985784068_261612157_o

Cum cobori din Păltiniș cu stomacul gol. Între Hans și Tiffany

E cineva care n-a fost niciodată la Păltiniș de ”Cupa Lazărului” la schi? Măcar la vreo ieșire cu clasa prin Păltiniș? La o tură cu autobuzul? E cineva care nu știe de cabana lui Hans?

În amintirea acelor ani am urcat la sfârșit de săptămână în Păltiniș să văd ce s-a ales cu locul care a văzut aproape toți liceenii din oraș. La Hans era locul unde negreșit găseai un ceai fierbinte, o ciorbă care să te repună pe picioare sau două trei beri, care să te dreagă. O cabană de lemn, câteva mese împrăștiate fără nicio noimă, geamuri largi pe unde, la nevoie, ori din lene, puteai chiar ieși afară. Era acolo mirosul de lemn ars amestecat cu izul de cabană veche, forestieră. Era liniște și totuși haos. Auzeai vântul dar și mii de chicote, vorbe, strigăte, râsete. Era punctul de plecare spre orice. Spre casă dacă rămâneai fără bani, spre Casa Turiștilor dacă aveai prea mulți sau spre o ieșire pe poteci. La Hans…

27048765_1642550985784068_261612157_o

Acum nu mai e nimic. Nu știu de cât timp e închis, însă după maldărul de zăpadă sub care stă chircit localul pare întemnițat de-o eternitate. Nu sunt nici măcar urme de pisici ori de câini, semn că de mult timp nu a mai rămas acolo nicio firimitură.

Cu stomacul gol am luat-o înapoi pe drumul înțesat de mașini încremenite. Am zis că e momentul să fac o comparație între trecut și prezent și ”am tras” chiar lângă restaurantul de deasupra telescaunului Oncești. Se numește Tiffany Păltiniș. După ce-am întrebat unde e intrarea, am ajuns pe niște scări care nu mai au nicio legătură cu ce era aici odată.

27044545_1642550915784075_1690357131_n

Marmură ascunsă sub un covor gros, ghivece tot din marmură, iar în restaurantul propriu-zis: candelabre – care poate sunt din cristal sau doar îl imită – ce cad din tavan, până aproape de mese, scaune masive de lemn, sfeșnice, LCD-uri pe pereți, termopane largi din dreptul cărora poți zări care, cum cade pe pârtie. Din păcate, era plin, însă cineva s-a simțit responsabil de privirile noastre pierdute și ne-a oferit o masă. De unde plecau pentru că erau prea mulți și așteptau eliberarea alteia, pe măsură. Am acceptat, iar când s-a eliberat am mai așteptat cinci minute pentru alimentarea unui prunc. Iar când ne-am așezat, am aflat că s-ar putea să dureze 30-40 de minute până va veni potențiala comandă. E extrem de aglomerat. Așa că am plecat, pășind cu grijă, încercând să protejăm cât mai mult covoarele cu bocancii mustind a zăpadă și apă. Cel puțin meniul cu dulciuri arăta interesant. Altceva nu am apucat… Între cele două experiențe nereușite, sincer vă spun că mai rău îmi pare după Hans. Poate amintirea vremurilor de altă dată…

27043020_1642550855784081_10822507_n

N-am oprit la Perla pentru că în rubrică s-a mai scris de stabiliment și poate că oamenii o iau personal. N-am oprit nici la Curmătura Ștezii pentru că ultima amintire n-a fost deloc plăcută. Și prima variantă de servire a mesei a fost, până în Sibiu, Vila Briana.

Ca s-o localizați, e între Pensiunea Mai și Curmătura Ștezii, chiar lângă derdelușuri-iarna și grătare – vara. Nu atrage atenția, e altă construcție la marginea drumului ce urcă spre Păltiniș. Nici înăuntru nu e deosebită, însă are marele avantaj că e deschisă și are restaurant. Spun asta pentru că sunt zeci de vile în Păltiniș însă doar în două-trei poți lua o masă într-o pauză de schiat. Meniul este ”românesc 100%”, cu ciorbe, fripturi, tochituri, sarmale, grătare. Românește am cerut și noi: o porție de șnițel cu cartofi prăjiți, o ciorbă de burtă și o tochitură cu mămăligă. Și o Fanta și o apă minerală.

27140150_1642550809117419_1130426830_o

Ciorba de burtă a venit cu un păhărel cu smântână, dar fără ardei iute și mujdei. A fost searbădă, însă fierbinte. La momentul potrivit nu ai de ce să te plângi de ea. Dacă ți-e frig și foame… Cartofii prăjiți erau leit cu cei pe care îi faceți acasă, mai arși, mai nefăcuți. Dar important e că sunt din ăia cojiți în bucătărie, nu din pungă de Metro. Iar porția de șnițele ar fi ostoit foamea și unui Saint Bernard. În ce privește tochitura… Din nou, a fost un fel de mâncare bifat. Nu poți nega că nu există, dar nici nu te poți lăuda că ai mâncat în oraș. În bucătărie era probabil o doamnă din Rășinari, care atunci când primește oaspeții pe care-i îndrăgește își dă toată silința. Dar n-a fost cazul în situația de care vorbim. Înțeleg un meniu românesc, însă nu ai nicio scuză atunci când și pe acela îl faci în ”dorul Lelii”.

19532676_1642550362450797_1535089017_o

Măcar n-am plătit decât 75 de lei, cu tot cu bacșiș.

26996608_1642550345784132_615939196_n

Vila Briana e un loc în care poți opri hămesit fiind, însă dacă mai ai răbdare zece minute poți găsi ceva mai reușit în oraș.

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

7 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Ion

    Bine ca nu ati avut nevoie de WC in Paltinis ! E o experienta interesanta . Referitor la Tiffany , asa se intampla cand te zgarcesti si nu angajezi un arhitect de interior . Numele este la fel de inspirat ca si decorul 😉 .

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    io

    Tiffany…. pe langa numele care n-are nicio logica, unui restaurant de la munte i-ar sta bine cu niste interioare amenajate mai ca la munte si nu ca la o nunta de la caminul cultural. No, atata pot “patronii”….

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  6. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    mirciulica

    deci … localul plus telescaunul si partie ii apartine domnului puiu bota care a avut magazinele tiffany cu care a reusit sa dea o gramada de tepe inainte de a le inchide! totul este o vrajeala in tara asta si nimeni nu se gandeste la clienti doar la buzunar! niste jegosi!

  7. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    un grup de turisti din Valcea

    @grr : exact asta e si nivelul lui Brylu, Cheloo si Pletosu’, marii critici ai turnului : nu poti nega ca nu exista

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact