Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
9°C

Președintele Iohannis între politica reală și politica emoțională

Președintele Iohannis între politica reală și politica emoțională

Foarte multe voci au criticat aspru modul în care a soluționat președintele așa zisa criză guvernamentală. Adică, pe scurt, că i-a trădat pe cei ce l-au propulsat în fruntea statului. Într-un anume fel, o acuză explicabilă. Frontul bătăliei politice este supra încărcat după aproape trei decenii de speranțe și așteptări, iar tensiunile emoționale tind să surclaseze judecata calmă, judecata la rece.

Fără îndoială, era de dorit ca momentul să fie folosit pentru o cotitură. PSD și sprijinitorii săi au mers mult prea departe în subordonarea politicii românești. Perfect constituțional putea desemna un candidat de prim ministru din orice partid parlamentar căci PSD nu deține majoritatea, încât să fi fost ținut de opinia exclusivă a acestuia.

Era posibil, dar în condițiile date, cu multe semne de întrebare.

Textul constituțional îl obligă pe președinte să aprecieze modul în care se poate coagula o majoritate parlamentară sustenabilă. Abia când în chip vădit nu se întrezărește constituirea unei majorități este deschisă varianta desemnării unui candidat care în jocul parlamentar poate conduce la alegeri anticipate.  Cum însă alianța PSD-ALDE are, în urma votului din 2016, majoritatea mandatelor, iar pe deasupra este sprijinit și de UDMR și minorități, o astfel de soluție era sub semnul întrebării pe actuala ecuație parlamentară. Ideea spargerii blocului monolit al stângii de tip Dragnea n-a prins rădăcină prin fuziunea PNL cu PDL, nici  prin apariția PMP sau USR și, cu atît mai surprinzător, nici cu desprinderea aripii Ponta de aceeași sorginte. Aceasta pentru că blocul de tip Dragnea are rădăcini puternice în  mediul economic și administrativ iar populismul, pe care îl cultivă cu osârdie, se dovedește a fi o armă imbatabilă cu deosebire în mediile defavorizate.

Alegerile anticipate însele ridicau o mare problemă dacă ne referim la datele sociologice ale ultimelor sondaje de opinie unde PSD și ALDE sunt de asemenea acreditate cu majoritatea susținătorilor. Este adevărat, și de această dată întocmai ca și în 2016, este vorba de o majoritate dintr-o minoritate, de vreme ce peste jumătate din cei chestionați nu și-au precizat opțiunile. Să fie printre aceștia cheia unei posibile victorii majoritare de dreapta? Probabil da, dacă evenimentele grave ale ultimului an i-ar trezi din nepăsare pe cei  peste jumătate din populația votantă care au abdicat de la răspunderea democratică. Victoria din 2014 a d-lui Iohannis a demonstrat că o astfel de majoritate există și se poate afirma în societatea românească actuală.

Probabil pe o astfel de „trezire” se baza fostul președinte Băsescu atunci când îl îndemna pe dl. Iohannis să joace. De bună seamă un joc riscant și încărcat de răspundere dată fiind situația internă și externă a României care, așa cum glăsuiește d-na Andronescu, reclamă stabilitate. O fi stimată senatoare, dar oare orice stabilitate, inclusiv una în care spre exemplu justiția – instituția fundamentală a oricărei democrații - este trântită la pământ?

În judecata-i consecventă, Băsescu i-a propus președintelui nu unul ci chiar doi candidați, ceea ce n-a făcut PNL. Oare de ce? In logica anticipatelor preconizate de aceștia, erau obligați, ca cel mai mare partid de opoziție, să vină cu un candidat. Să fi existat o înțelegere cu președintele pentru a nu-l pune în situația jenantă de a-l respinge? Sau, într-o altă variantă a întrebării, cum s-au gândit la anticipate când n-au aruncat în luptă piesa necesară posibilei deschideri ale unui asemenea parcurs?

Chestiunea ar fi ridicat la rându-i o seamă de alte întrebări între care una de căpetenie cum putea face față gravelor probleme lăsate pe masă de guvernarea Dragnea o coaliție eterogenă, slabă, permanent șantajată de UDMR? Căci nu mai e mult până la sorocul deznodământului căruia nimeni nu i-a găsit dezlegare : cum poți să consumi în neștire fără să produci? Până unde se poate merge cu urciorul împrumuturilor?

Și totuși. De ce și-a încălcat președintele promisiunea de a nu merge a treia oară pe mâna lui Dragnea? Pe ideea de stabilitate? Pe extern în niciun caz nu o putea motiva, câtă vreme cel puțin până la această oră, nu se pun în cauză alianțele noastre strategice. Pe intern? Ce stabilitate promite o guvernare care pune în pericol fundamentele esențiale ale statului de  drept? Pe „șansa” că de această dată va performa? În ce altă direcție și cu cine?

E posibil ca președintele să aibă la îndemână argumente care l-au determinat la o atare soluție. Spre exemplu ideea suspendării, a complicațiilor și mai întrebătoare pe care aceasta le-ar fi antrenat. Să sperăm că nu va trece multă vreme și vom afla răspunsul. El va fi conturat și de măsurile concrete pe care președintele le va lua la lumina competențelor constituționale.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Vizualizari: 2093

Comentarii

3 comentarii

altul

Acum 6 ani

Ce mai face PNTCD, dejeule? Unde l-ati ingropat? Scrieti-va memoriile, cu ciorbea, cu emilucu, cu lia, cu cirica.... si lasati politica de azi in seama celor de azi.
Raspunde

Ella Manu

Acum 6 ani

Bai nea Deșeu, pe tine nu te doare chiar nimic? Mai lasa-ne, mai draga!
Raspunde

reporter fara frontiere

Acum 6 ani

Presedintele Johannis intre Florida si Tenerife...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus