X

Succesul unui șantaj cu pași mărunți

Gavril Dejeu

Într-un amplu articol publicat zilele trecute de ziarul Tribuna Sibiului semnat de prof. Univ. Dr. Mihai Racovițan, s-a făcut o analiză temeinic argumentată al pericolului pe care îl reprezintă pentru România iredentismul maghiar cu referire la Transilvania. Distinsul istoric a trecut în revistă amploarea efortului ”lobbystic” și propagandistic depus de forțele iredentiste, interne, dar mai cu seamă internaționale, în decursul celor aproape 100 de ani de la Marea Unire din 1918. În rândurile de mai jos voi puncta câteva aspecte ale modului cum  se derulează acest demers în cadru intern acum, sub ochii noștri.

După 1989 am revenit la sistemul democratic de conducere statală în care determinant este votul popular. În primii ani, respectiv până în 1996 votul minorității maghiare (circa 7%) n-a jucat un rol deosebit dată fiind ponderea masivă acordată de români forțelor de stânga. După această dată însă, cu un scurt interludiu, voturile românilor s-au împărțit între stânga și dreapta de așa manieră încât niciuna din părți n-a realizat o majoritate parlamentară fără participarea celor 7 procente ale minorității maghiare. Datorită acestui fapt, cele 7 procente au fost (sunt) jolly-joker-ul demersului politic postdecembrist, sub imperiul cărora se practică un șantaj cu pași mărunți, uneori vizibili, alteori disimulați, cu deosebire sub haina drepturilor minoritare, dar care, însăilați pas cu pas, arată amploarea succesului iredentist al cărui imens pericol este subliniat de distinsul istoric și pe aceeași măsură neglijat de români.

Anume, ei nu se mulțumesc cu sistemul autonomiei administrației locale specific guvernării democratice adoptat de statul român, în care unitățile teritoriale au o dublă înfățișare și anume, o largă competență locală în tot ce ține de interesul local dar și o subordonare națională în problemele de interes general-național ci, urmăresc o autonomie teritorială, ceea ce ar  semnifica o desprindere de teritoriul statului român a cărui unitate este cheia de boltă a identității noastre statale. La care pretind – firesc desprinderii teritoriale – și limbă oficială, adică exact cele două componente esențiale ale unui stat: teritoriul și limba. Cu alte cuvinte, stat în stat.

Cum s-a putut (se poate) observa cu ușurință, toate demersurile intreprinse de minoritarii maghiari, puternic susținuți și în coordonare cu autoritățile statului maghiar precum și cu puternica diasporă maghiară, încurajate și de o politică parțial greșită a statului român, converg spre această finalitate. Așa spre exemplu, pe ideea greșit aplicată de statul român privind restituirea proprietății, li s-a restituit nu numai proprietatea deținută de localnici sau ascendenții lor ( nota bene statul maghiar n-a restituit proprietățile ci numai echivalentul lor) ci, și proprietăți-fond economic-ce a aparținut statului maghiar, unor fundații, asociații sau cultelor, nemăsurat de mult peste nevoile firești de subzistență. La care s-a asociat și o puternică campanie de achiziționare în special de terenuri, așa încât, în zona transilvană au realizat o semnificativă concentrare economică, în fapt baza reală a oricărei idei de independență.

Integrate unei strategii bine gândite și temeinic elaborate, cele 7 procente aduc, pas cu pas, noi și noi câștiguri, uneori mărunte, alteori semnificative. La ordinea zilei, Liceul din Târgu Mureș, după care, probabil după șase luni – termen de probă deja anunțat – reiterarea cererii de modificare a legii nr.215/2001 privind administrația locală, proiect nereușit pe guvernarea  Grindeanu, prin care se tinde la diminuarea procentajului de la 20% la 10% a proporției etnicilor maghiari unde limba maghiară să fie folosită oficial în administrație, cum și o enclavizare a câtor mai mici unități administrative astfel încât acestea să ia înfățișarea profilului de pe vremea dominației maghiare. Idem, vezi subtile sugestii de legături, inclusiv infrastructură de comunicații cu „țara mamă”, a căror rol ar putea fi decisiv în cazul obținerii autonomiei teritoriale.

Cheia succesului acestui șantaj nu constă doar în  disprețul cu care cei peste 90% de români nesocotesc importanța votului democratic – ceea ce nu se întâmplă la etnicii maghiari, dimpotrivă, – ci, mai vârtos, disprețului cu care cei votați de români sacrifică  valorile fundamental-naționale pe interesele meschine de mărire și putere personală sau de grup. Concret, doi oameni de o mediocritate patentă și-au adjudecat întreaga putere în stat pe care o păzesc cu sprijinul acestui șantaj al etnicilor maghiari, ajutați – se spune – de „experți” străini. Nu-i de mirare. De ajutorul unor astfel de „experți” am avut parte și în 1945 ca și în 1989 iar rezultatul se cunoaște.

Ceea ce trăim astăzi este fără asemănare în istorie. De dragul salvării a doi oameni și a multor acoliți ai lor de rigorile justiției, se aplică României puternice lovituri sub centură care pot avea urmări dramatice atât pentru eforturile de reconstrucție a unui stat autentic democratic cât și pentru închegarea și menținerea unor relații externe sănătoase, inclusiv și mai ales în cadru european. Nimic mai bine sperat pentru succesul unei strategii de șantaj pic cu pic, în scopul unui revizionism pentru care s-au depus eforturi susținute în decursul ultimului secol.

Somn ușor, români!

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact