Umbla zvonul că cei de la restaurantul Ileana și-au schimbat meniul. Am zis că ar fi o mișcare logică de PR după ce bucătăria restaurantului a fost vizitată de pompieri, chemați să stingă aici un incendiu. Am coborât în demisolul îmbrobodit de lemnul sculptat al restaurantului într-o seară de sâmbătă, înainte de ultimele ninsori (speră cei de la Drumuri) ale acestei ierni.
Din relativul frig de afară locul ni s-a părut călduros, dar impresia avea să se disipeze după ce ne-am așezat într-unul din separeurile de două locuri, aflate la doi pași de intrare. Zona s-a dovedit ușor răcoroasă chiar, din cauza fumătorilor care la intrare ori ieșire deschideau laaaarg ușa. Muzica populară e la un nivel plăcut - "Banii mei si tinerețea, Uite Doamne cum s-au duuus"...
"Să știți că durează în seara asta că sunt niște mese mari...", a fost fraza care a însoțit - după un bună seara pe care mai mult îl intuiesc, decât amintesc - aducerea meniurilor la masa noastră. Am scos capul din separeu după plecarea ospătăriței să văd aglomerația pe care nu am remarcat-o la venire. Și am descoperit că ceea ce amenința să îmi prelungească foamea erau vreo trei mese, dintre care cea mai mare era una de vreo șapte sau opt nemți. Plus o a patra masă cu ceva britanici care s-au încuscrit cu sibienii.
Cele 12 minute (căci, dacă tot am fost avertizat că durează, am zis să cronometrez) care au trecut până la a ne fi luată comanda mi-au dat timp să lecturez meniul. Căci restaurantul care își îmbie mușterii cu promisiunea unei bucătării tradiționale are un meniu destul de stufos. Nu chiar ca trilogiile de la Bufnița ori The Gallery, dar vreo 12 pagini tot sunt. Doar că meniul nu e nici primenit, iar parcă cel care l-a întocmit a căutat cumva să le umple. Altfel nu îmi explic de ce ai trece în meniu faptul că ai roșii. Sau castraveți (poziție separată). Sau ceapă roșie la un leu. Sau "cremwurști" (adevărul e că la această poziție, în loc de preț era trasă o linie). Meniul, cu alte cuvinte, e din altă generație. Din acea Românie în care prețurile se schimbau atât de des încât erau scrise cu creionul, să poată fi modificate la nevoie. Prin urmare, pentru restaurantul Ileana putem vorbi doar despre prețurile din acea seară, în care ficatul de porc în ceapă costa 13 lei, iar șnițelul vienez - 27 de lei. O saramură de crap cu mămăligă avea indicat un preț de 22 de lei, iar un ou la pahar - șase lei. Bulzul ciobănesc îți este adus la masă pentru 15 lei, iar ciorba de burtă (doar e loc cu specific), cu zece lei. O ceafă de porc la grătar costă 12 lei, dar pentru aceasta trebuie să iei în considerare și faptul că garniturile sunt separat (de la cinci lei cartofii prăjiți la zece lei pentru ciuperci umplute). Nu mai stau să enumăr tot meniul, căci v-ați dat seama că nu iese cu nimic în evidență față de orice alt restaurant care ofertează "neaoșul" românesc: sarmale, tochitură, oaie, vită și așa mai departe.
Noi am cerut pentru început o ciorbă de perișoare speciale. Care, cu cronometrul pornit, a sosit în fix 20 de minute de când ne-a fost luată comanda. "Ca la mama acasă", era ciorba, doar că mama nu îmi punea farfuria cu perișoarele reci pe dinăuntru. Care perișoare nu s-au prea dovedit atât de speciale, chiar dacă aș risca să spun că am simțit și ceva carne de oaie pe acolo.
La felul principal - ajuns la 50 de minute în fața noastră de la momentul lansării comenzii - am avut o porție de frigărui de pui cu cartofi prăjiți și una de vită picantă, cu aceiași cartofi, dar numai fierți, căci așa am cerut.
La frigăruile unde puiul se îmbina ba cu un ardei, ba cu o ceapă, n-am avut ce comenta. Decât că la fel îmi ies și mie (adică bune), poate nu chiar totdeauna atât de arse pe o parte. Însă promisa picantă vită (foto principală) n-a fost deloc așa. Cele două felii de carne bine prăjită astfel încât să ducă preparatul înspre zona "uscat" erau înecate într-un sos roșu cu legume, în care erau de zărit mai multe feliuțe de ardei. Care probabil s-ar fi dorit iute, doar că nu era deloc așa.
Nu a fost rea mâncarea, dar nici nu ne-a dat pe spate prin vreo reinterpretare sau o "tușă aparte" care să semnaleze faptul că ceea ce mănânci vine din mâna unui profesionist cu dăruire. Unul care va găti într-un restaurant românesc pentru turiștii care vor dori să afle peste un an de ce Sibiul poartă titlul de Regiune Gastronomică Europeană. Impresia ne-a fost menținută și la desertul din care am ales o porție de clătite cu dulceață și - evident - papanași, ușor îmbibați cu grăsime.
Fix 111 lei indica nota de plată pe care am descoperit-o a fi destul de lungă: 5,5 lei pentru un pahar cu vin roșu (nu a fost cine știe ce), 4,5 lei pentru o jumătate de litru de apă, opt lei pentru ciorbă, un leu pentru ardeiul promis iute, doi lei pentru smântână, 15 lei pentru o frigăruie, cinci lei pentru cartofii prăjiți care o însoțeau, 35 de lei pentru carnea de vită, alți cinci lei pentru cartofii fierți, doi lei pentru pâine, 12 lei pentru papanași și alți zece lei pentru clătitele cu dulceață.
Făt Friguros și merele de dulceață
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: ciorbă de burtă , restaurant sibiu , cartofi cu smântână , The Gallery , Regiune Gastronomică Europeană , vita picanta , Făt Friguros , Uite Doamne , Pentru Sibiu , Ileana Negru
Vizualizari: 13263
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Alex
Acum 2 ore
Florin
Acum 2 ore
Sandrino Arhitecti
Acum 2 ore
Till Eulenspiegel
Acum 2 ore
Ionutz Vl