Am avut o surpriză tare plăcută. Știți cum foamea vrea să fie tratată ca o prințesă, să i se întindă masă ca la nuntă, să fie ținută în puf și gâdilată olfactiv cu ce se găsește mai bun? Că foamea mea a plecat tare mulțumită de la Hochmeister. Am auzit un zvon că restaurantul ar fi făcut pași de la foștii proprietari spre noi oameni dornici să arate că se pricep la bucătăreală și că meniul ar fi fost serios revizuit și adăugit. Iar cum zvonul rămâne zvon până la o temeinică verificare am purces la final de săptămână spre restaurantul din Piața Schiller. La ora amiezii erau puțini oameni înăuntru, restaurantul suferă puțin probabil din cauză că nu are vad, dar cu atât mai bine pentru mine. Primul lucru care mi-a plăcut, micul antreu, că nu intri direct în restaurant și apoi te chinui să îți faci loc printre mese ca să îți lași haina în cuier cum în multe alte locuri se întâmplă. De altfel, întreaga amenajare a locului e foarte plăcută ochiului, curat, ordonat, totul în lemn, vechi și nou dar care se combină foarte bine pentru un aspect unitar.
Mă așez la o măsuță mică și mă apuc să răsfoiesc meniul. A trecut multă, multă vreme de când am intrat într-un restaurant nou și am petrecut atât de mult timp la studiul meniului pentru că am avut reale dificultăți cu ce îmi doream să mânânc. Cel mai simplu a fost la aperitiv. Nu că celelalte nu ar fi sunat bine, dar oricând, oriunde, oricum, tot untura o să o aleg dacă există în meniu. Mai ales că e singurul loc din Sibiu, din câte știu eu, care servește untură de rață. Evident, cu pâine prăjită și ceapă roșie. La supă am oscilat serios între supa cremă de mazăre și spanac cu brânză de capră și supa cremă de porumb cu gălbiori și semințe de pin. Gălbiorii au înclinat balanța decisiv și faptul că până acum nu am încercat niciodată o supă de porumb. Felul principal a fost însă cel mai complicat de ales. Am avut o finală foarte strânsă între tarta alsaciană cu bacon, ceapă roșie, sparanghel verde și creme fraiche, șnițelul de pui cu salată de cușcuș și brânză Halloumi la grătar, mușchiulețul de porc cu sos de ciuperci și găluște de pâine și limba de vită. Am fost prea curios să văd cum ar fi combinația de limbă de vită cu sos de vișine așa că le-am lăsat pe celelalte pentru o altă vizită.
Să începem cu începutul. Știți cum e untura de rață? Dumnezeul unturilor din restaurantele sibiene. Eram mare, mare fan al unturii de la Hermania, care acum va trebui să se mulțumească să ocupe onorabilul loc 2 în topul preferințelor pentru că cea de la Hochmeister e absolut delicioasă. Pe cuvânt de onoare că aș fi terminat întreaga porție fără cea mai mică remușcare dacă nu ar fi urmat alte două feluri. Oricum, am mâncat patru felii, cu untură de un deget pe ele. Aș mai fi mâncat.
Supa de porumb nu a fost atât de cremă pe cât aș fi crezut, nu că ar fi un lucru rău. Foarte interesant gustul, gălbiorii sunt delicioși și ce mi-a plăcut cel mai mult la felul ăsta, crocantul pe care îl dau semințele de pin. Merită încercată.
Ultimul hop înainte de nota de plată, felul principal, limba de vită cu sos de vișine. Însoțită de cartofi rondele, prăjiți perfect și stropiți cu pătrunjel, limba este absolut delicioasă. Sub bucățile de carne sunt suficiente vișine încât să poți lua și câte una la fiecare îmbucătură. Sunt departe de a fi vreun mâncău, dar am topit până și ultimul cartofior.
Prețurile mi s-au părut absolut decente. 12 lei untura, și e porție de două persoane, 14 lei supa de porumb, 37 porția de limbă de vită. Am mai pus câteva cola, un cappucino, un espresso și n-am ajuns la suta de lei. Nu știu voi, dar nu va trece mult timp până la următorul popas la Hochmeister pentru că sunt teribil de curios cum sunt și preparatele care au picat la prima selecție.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Piaţa Schiller
Vizualizari: 7883
Ultimele comentarii
Acum 50 minute
AndreiM
Acum 1 oră
Dragoș Ratiu
Acum 1 oră
O sibianca
Acum 1 oră
Cetatean
Acum 1 oră
Hermann Stadt