X
maraton sibiu 3

Participă la Maraton, deși nu mai vede aproape deloc. „Persoanele cu dizabilități pot avea o viață normală”

Andrei Hațegan suferă de retinopatie gigmentară, o boală care îi afectează vederea și îi provoacă pierderea ei în timp. Acum mai vede doar în proporție de 50% cu un ochi, iar cu celălalt nu mai vede deloc. Totuși, pentru că își dorește să demonstreze că și persoanele cu handicap pot să trăiască la fel ca ceilalți, s-a înscris la Maratonul Sibiului, la 21 de kilometri.

Maratonul Sibiului are anul acesta o echipă specială. Doi prieteni buni, Andrei și Corina, s-au înschis la 21 de kilometri și îi vor parcurge legați unul de celălalt. Asta pentru că Andrei Hațegan nu mai vede aproape deloc.

„Ce vom face anul acesta la Maratonul Internațional Sibiu vine în continuarea proiectului Doi la Pedale în care m-am implicat anul trecut. Împreună cu un alt prieten am fost Eco-Ambassador la Electric Castle și am parcurs întregul drum până la festival, pe Transfăgărășan, pe o bicicletă tandem. Pe lângă ceea ce ne-a oferit festivalul am reușit și să strângem fonduri pentru o bicicletă tandem pentru Liceul de nevăzători din Cluj. Feedback-ul primit de la prieteni și de la oamenii din online m-a mobilizat și am decis să mă implic și anul acesta tot într-un eveniment sportiv, și așa am ajuns la Doi în Alergare. Am găsit un proiect foarte potrivit, cel al Asociației Diakoniewerk și vom alerga pentru persoanele cu dizabilități care au nevoie de incluziune în societate”, spune Andrei.

maraton sibiu

Boala genetică de care suferă i-a răpit aproape în totalitate vederea, iar în viața de zi cu zi se ajută de un baston. La maraton, „bastonul” său va fi Corina.

„Boala mea e o boala genetică, îmi afectează vederea și îmi provoacă pierderea ei în timp. Se numește retinopatie pigmentară și e deja destul de avansată: cu un ochi nu mai văd deloc iar cu celălalt cam 50%. Folosesc un baston pt ghidaj în viața de zi cu zi, iar la semimaraton împreună cu Corina voi folosi o frânghie de ghidare. Vrem să atragem atenția asupra faptului că persoanele cu dizabilități sunt folositoare societății și pot avea, cu sprijinul celor din jur și cu mentalitatea portivită, o viață absolut normală. Pot face orice își propun”, spune alergătorul.

Pentru Corina Oltean, aceasta nu este prima participare la Maratonul Sibiului. Este însă prima provocare de acest gen.

„E a patra oară când particip la acest eveniment, dar prima dată când mi-am propus să alerg atât de mult. În anii anteriori am alergat la ștafetă, câte 11 kilometri, și sunt sigură că vom reuși să ducem cursa până la capăt dacă ne atrenăm suficient. Să alergi 21 de kilometri nu e chiar ușor, mai ales atunci când ești <<legat>> de un partener, dar pentru mine determinarea și optimismul lui Andrei sunt cea mai bună motivație. La antrenament mă întreb dacă frânghia pe care o folosim chiar e pentru ghidaj sau e mai degrabă ca să mă pot ține eu după el. Întotdeauna mi s-a părut ciudat și nedrept felul în care persoanele cu dizabilități sunt aproape invizibile în România. Sunt atât de puține proiecte, de stat sau private, care să sprijine integrarea lor încât ajungi să crezi că astfel de persoane nu există. Mi-aș dori ca vâzându-l pe Andrei cât mai mulți dintre acești oameni să fie inspirați și să se convingă că pot face mult mai multe decât cred acum”, spune Corina.

maraton sibiu2

Planurile nu se opresc aici. Anul viitor cei doi își propun chiar să înscrie un proiect la maraton, pentru dresajul câinilor-ghizi pentru persoanele nevăzătoare.

 

Foto: facebook

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sport
  • Contact