Ne-am tot gândit de ce Silva nu e o alternativă la Bolta Rece – pe când cea din urmă era plină mai mereu, în sezon, prima terasă e aproape pustie. Și nu de anul ăsta. Singurii care o frecventează sunt sibienii pensionați din fosta clasă mijlocie a orașului – foști directori de întreprinderi, inspectori sanitari predecembriști și profesoare care nici meditații nu mai dau. În general, cam cei care în anii 80 au avut vârsta lor de glorie. Ca să fie o terasă de parc veritabilă, Silvei i-ar trebui un facelift complet. Terasa chiar așa și pare: pensionată. Ascunsă lângă un perete rece, în loc să fie aproape de spațiul verde generos pe care îl are în față, clienții săi privesc spre mașinile parcate, deși la doi metri mai încolo se întinde ditai parcul. Nu te atrage cu nimic, nu te îmbie la o înghețată şi în niciun caz nu e preietenos pentru copii, deşi potenţialul de clienţi, adică părinţi la plimbare cu micuţii, fix de acolo vine.
În mijlocul parcării tronează o mică baltă în care plutesc câțiva crapi japonezi. Nu schimbă cu absolut nimic atmosfera de congres FSN sau de parcare și loc de luat masa undeva lângă un DN în estul Ungariei.
În schimb, odată ce te așezi la masă, ai parte de o servire old school impecabilă. Chelnerii sunt îmbrăcați regulamentar, alb-negru, meniul vine rapid, comanda este preluată imediat, iar mâncarea, așezată pe masă în cel mai scurt timp. Ospătarii sunt politicoși și prompți, fără să fie intruzivi. Iar ăsta este un lucru rar.
Am comandat supă de vițel cu tăiței, ciorbă țărănească, un șnițel de pui cu cartofi prăjiți, o tochitură ardelenească și pui cu sos gorgonzolla, garnisit cu legume și crochete de cartofi.
Supa a fost decentă, ba chiar aș spune ca la mama acasă. Proporțiile ideale de tăiței, morcovi și carne mărunțită, gustul perfect, nici prea sărat, nici prea piperat, supa clară de vedeai și fundul mării prin ea. Fără pretenții de mâncare reinterpretată, reinventată și cu amprenta vreunui bucătar Michelin, supa a fost gustoasă și hrănitoare.
Ciorba țărănească a fost și ea foarte bună. De mult timp n-am mai văzut la un restaurant o ciorbă atât de dichisită cu toate legumele pământului. Zeama mustea a carne și legume, iar în consecință a fost foarte bună.
Felul doi, însă, dezamăgitor. Pentru sosul gorgonzolla dăm o bulină albă la gust. Textura, însă, mult prea făinoasă, groasă, grea, iar puiul scăldat în baia asta și-a pierdut de tot aroma. Legumele, aproape nemâncabile – practic, dintr-o pungă congelată, aruncate într-o apă clocotită şi trântite în farfurie. Nu mai zic de crochete, de la care aveam pretenţii. Moi, sfărâmicioase şi fade, nu m-aş mira să fi fost modelate din resturile de piure rămase din ziua anterioară.
Tochitura ardelenească nu s-a ridicat nici ea la nivelul supei și a ciorbei, însă a fost mult peste sosul gorgonzolla. Gătită decent, bucătarului i-a scăpat extrem de mult de sos de roșii, încât după primele îmbucături aveai impresia că te-ai înecat în roșii acide. Noroc că am avut inspirația să cer și o porție de ciuperci la grătar, că au mai luat din gustul de bulion.
A mai fost pe masă și o porție de cartofi prăjiți cu șnițel de pui și nu avem ce comenta. Carnea a fost crocantă, iar cartofii numai buni să-i mănânci pe îndelete.
Am plătit pentru mâncarea numită mai sus și pentru două sticle de apă și o Fanta 154 de lei. Extrem de decent mi s-a părut.
Cu toate acestea nu aş reveni - şi nu este vina angajaţilor, ci strict din cauza viziunii prăfuite a patronului, care îşi menţine afacerea în zona gri, muribundă, a sfârşitului de secol XX.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 12195
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
Sibian
Acum 11 ore
Gunther
Acum 11 ore
Marian
Acum 11 ore
Mishu
Acum 11 ore
Ioan