X

România, o societate descumpănită (I) Țară cu legile la mâna infractorilor

Gavril Dejeu

Traversăm o perioadă istorică plină de contradicții raportate la unele dintre cele mai importante aspecte ale vieții. Așa de exemplu, relația dintre societate și legile chemate să-i regleze pulsul.

Nicio societate nu poate trăi fără norme de conduită fie ele morale, adică acceptabile și respectabile de bună voie, fie impuse prin legi care stabilesc reguli de conduită obligatorii la nivel social sau individual. La nivel social sunt impuse de trebuința organizării și funcționării pârghiilor structurale prin care se asigură desfășurarea vieții colective iar la nivel individual pentru a regla raporturile dintre oameni ca și cele dintre oameni și corpul social. De aici rezultă deosebita importanță a legilor, deosebita importanță a  modului cum sunt concepute și elaborate.

În principiu, în lumea modernă această sarcină este dată în seama celor mai valoroși reprezentanți ai societății, constituiți într-un organ legislativ ales de popor. Formula aceasta a sistemului parlamentar a fost găsită din nevoia de a pune capăt abuzurilor conducerilor autocratice bazate pe voința discreționară a dictatorilor.

Așa și la noi. De la înființarea statului unitar român și până în 1945 când am devenit tutelați de ruși, sistemul parlamentar românesc a asigurat relativ mulțumitor, stimulativ, evoluția socială și a raporturilor ei cu românii. Am așteptat cu sufletul la gură să plece Ceaușescu și să revenim din nou la matcă. Stupoare însă! Nu voi stărui asupra evoluției postdecembriste a parlamentarismului românesc marcat precum se știe de foarte timide încercări de a fi repus pe linia tradițional-democratică, ci voi puncta în câteva cuvinte stadiul ultim de degradare în care a ajuns de câtăva vreme încoace, mai precis din 2016.

Și nu întâmplător. Se știa și era de așteptat ca după aderarea la Uniunea Europeană să se schimbe atmosfera, să ne apropiem de standardele statului de drept. Numai că în decursul deceniilor postdecembriste s-a consolidat o adevărată clasă socială a devalizatorilor, a infractorilor, a speculanților, a învârtiților pe seama avutului public, care în foarte mare măsură și-a adjudecat conducerea statală așa fel că acum, de ceva vreme, când organele juridice îndrituite ale statului se conformează comandamentelor statului de drept și încearcă să facă ordine, să-i tragă la răspundere, această puternică clasă a infractorilor scoate flăcări pe nas, urlă din toți rărunchii că este agresată de justiție și ia măsuri drastice împotriva ei.

Au început prin măsuri de corupere a magistraților. A prins ceva, dar când marea masă a magistraților s-a conformat legilor și deontologiei profesionale, când deci n-au mai avut audiența scontată iar faptele lor au început să iasă la iveală, au schimbat macazul, au constatat că e mult mai ușor și la îndemână să umble la legi. Că mă rog, asta le este puterea nelimitată: legile la discreția lor. Voi desprinde doar câteva aspecte ale acestei odioase campanii.

Prin modificări semnificative ale Codului penal încearcă să dezincrimineze anumite fapte (v. teribilul câmp al abuzului în serviciu care destabilizează funcțiile normale ale statului, injuria, calomnia sau mărturia mincinoasă care infestează morala publică) sau să le diminueze eficiența sancțiunilor (v. măsuri de îmblânzire a pedepselor sau, culmea, executarea acestora la domiciliu, adică tocmai în vilele edificate prin infracțiuni) măsuri care s-ar justifica eventual într-o societate civic evoluată dar nu în una șchipătândă ca a noastră. Apoi, prin prevederi procesuale caută să îngrădească sau chiar să blocheze activitatea de urmărire și anchetă penală. Cea mai drastică din suita unor astfel de măsuri legislative este scoaterea înafara legii procesuale a informațiilor penale surprinse prin interceptarea comunicațiilor. Cu alte cuvinte, infractorii între ei pot folosi și  folosesc cele mai noi cuceriri ale tehnicii comunicării care, în era informațională constituie un adevărat har ceresc, dar organele chemate să apere societatea sunt legate la mâini.

Nici că se poate o lovitură mai dură aplicată justiției. Au dezlănțuit o veritabilă campanie de denigrare și discreditare a justiției. Mai ieri-alaltăieri, stimatul domn Tăriceanu de pe amvonul Senatului,( al doilea om în stat) spunea că DNA și ANI, principalele instituții care scot la iveală corupția și în general fărădelegea, sunt aservite politicului. Păi, stimate domn, dacă așa ar fi n-ați avea de ce vă plânge căci cine altcineva decât dv. și dl. Dragnea sunteți în fruntea coaliției care controlează și dictează tot ce mișcă în țara asta?

De fapt, ținta este exact pe dos, adică subminarea independenței justiției și supunerea ei cu adevărat politicului, adică acelei clase privilegiate în fruntea căreia se află cei doi stegari. Într-atât este tracasat și subminat actul de justiție în scopul de a-i salva pe cei doi   de rigorile legii încât te întrebi dacă n-ar fi mai nimerit să fie iertați, lăsați în pace cu afacerile lor, în speranța că astfel i s-ar pune capăt acestei campanii furibunde.

Până la acest subnivel a plonjat stadiul politic în România, până la limita de la care se pune în cumpănă și sub semnul întrebării nu numai reala democrație, justiția și statul de drept, dar și colaborarea în cadrul alianțelor. Este păcat că pentru o pătură certată cu legea și morala suferă întregul popor și întreaga țară.

 

 

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Opinii
  • Contact