Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
16°C

România, o societate descumpănită (II) Tot mai mult iese răul la lumină

România, o societate descumpănită (II) Tot mai mult iese răul la lumină

Multă, foarte multă lume se întreabă: ce se întâmplă cu noi, cu țara, încotro o luăm? Întrebări pe bune, căci niciodată ca până acum, viața socială și individuală n-a fost mai lipsită de țintă, de un țel ancorat în perspectivă.

Încă de la plăsmuirea României prin unirea Moldovei cu Țara Românească, generațiile pașoptiste (și urmașii lor) au fost animate de ideea întemeierii unui stat național care să se afirme în lume și să-și plămădească o societate evoluată, ieșită din penumbra apăsătoare a istoriei. O țintă și un țel urmărite și continuate până în 1945 când am încăput pe mâna Rusiei comuniste.

De atunci și până azi, România a plutit fără busolă, cu consecințe dramatice nu atât în sfera relațiilor internaționale, căci pe acest tărâm soarta nu i-a fost singură, cât în domeniul degradării vieții sociale în general, a celei spirituale, culturale și morale în special. În cei aproape 50 de ani de comunism s-a urmărit decapitarea națională și nimicirea elitei politice și intelectuale prin aducerea la numitor submediocru a prestației sociale, aservită total regimului politic. Rezultatul s-a vădit cu prisosință după anul 1989 care a surprins o societate cu totul inabilă să-și consolideze și să-și gestioneze libertatea. Nu numai atât, ci o societate neînstare să se refacă după marasmul celor trei sferturi de secol și incapabilă să-și fixeze un țel, să elaboreze o strategie pentru atingerea lui.

Se spune că suntem bine ancorați pe cele trei paliere în raporturile internaționale : Parteneriat strategic cu SUA, apartenență la NATO și membri cu drepturi depline în UE. Sigur că e bine, dar numai cu aceasta n-am rezolvat problema. Căci înainte și pe lângă a afirma cine suntem înafară, trebuie să răspundem la întrebarea cine și cum suntem înlăuntru? Care ne e identitatea și puterea cu care ieșim la rampă?

Cum răspundem la această întrebare cheie?

Din nefericire foarte prost. Un stat și o societate nu se pot afirma credibil decât dacă sunt puternice și bine așezate pe coordonate de valori. Una dintre cele mai importante este valoarea și calitatea celor care conduc țara. De ei depinde cum este gestionată. Despre ei voi vorbi în continuare.

Nu se poate spune că am excelat cu oameni performanți în acest domeniu după revoluție. Există pentru aceasta explicații pertinente. Dar au trecut de atunci atâția ani și din păcate, putem spune fără teama de a greși că dintre toți care s-au perindat la cârma țării, cei de azi sunt îngrijorător de slabi. Nu numai că au fost adunați de prin cotloane și puși în fruntea bucatelor, cu alte cuvinte nu numai cu nepricepere, ci dispuși să intre fără crâcnire în jocul malefic al celor certați cu legea, cu justiția. Așa se face că am ajuns azi la performanța deloc de invidiat de a răsturna total raporturile între adevăr și minciună, între justiție și delicvență, între bine și rău. Azi nu ne mai întrebăm ce-i de făcut pentru a fortifica țara sub raport economic, social, cultural, educațional, sanitar etc,  pentru a o ridica și a-i impune prestigiul în lume. Singurele teme de preocupare la zi sunt două : cum să scape infractorii ( cu prioritate cei de notorietate) de rigorile legii și de unde să scoatem bani pentru a acoperi cheltuielile unei politici populiste.

Așadar, cum să scape infractorii (de tip Dragnea) sau presupușii infractori ( de tip Tăriceanu)? Prin două măsuri la simpla îndemână a politicului pe care-l stăpânesc pe deplin : moficicăm legile în favoarea infractorilor și-i ostracizăm pe cei care le aplică; îi timorăm, îi amenințăm cu pușcăria, ba, -metodă clasică- încercăm să ni-i apropiem, să ni-i facem dependenți. Pe aceste planuri se derulează sub ochii noștri și în fața opiniei publice dinafară una dintre cele mai josnice întreprinderi politice.

Cum să facem rost de bani populiști? Aici treaba-i mai cu moț. Ea nu mai e la îndemâna politicului  ci a economicului. Și dacă nu faci economie sau dacă la câtă economie este nu faci profit, n-ai de unde nici bani. Căci în cea mai mare parte a sa, profitul se scurge în mâini străine sau se ascunde prin offshoruri, iar numai din taxe și impozite pe spinarea populației e greu să susținem populismul deșănțat. Am tot luat de ici de colo până când, acum, pare că s-a ajuns la fundul sacului. Reacționează amenințător prețurile, saltă peste ștachetă inflația. Dăm vina pe Banca Națională? Dar trebuie să facem ceva. Împrumuturile merg, dar până când? Să umblăm, la pensii? Ar fi o adevărată sinucidere politică.

Da, așa e când căruța merge de-a-ndoasele trasă de ageamii. Dar oare răul să fie numai aici? Că răul a ieșit la suprafață și bântuie în margini și mijloace vede de-acum orișicine. Înrebarea de căpetenie este câtă vreme va mai trebui pentru ca democrația românească să se  trezească din adormire, să-și ia rolul în primire cu simț de răspundere ca alternativă readoptată de românii abia ieșiți din bezna unei dictaturi?

 

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Vizualizari: 1445

Comentarii

2 comentarii

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Voltaire

Acum 5 ani

Dejeu numără silabe: E-n inspiraţie nabab. Fiindcă scrie texte slabe, E preferat de duhul slab.
Raspunde

dex

Acum 5 ani

E-n inspiratie nabab= este foarte bogat in inspiratie.....este foarte inspirat.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus