V-a plăcut cum a răsunat duminică pe Stadionul Național, „Sibi-uu”, „Sibi-uu”? Dar cum a răsunat sala din Oradea de „Nu cedăm!”? Cum a fost să avem două echipe sibiene la vârful competițiilor naționale în care participă, FC Hermannstadt în finala Cupei României și BC CSU Sibiu în semifinalele campionatului național de baschet, pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu.
Conform oricăror standarde din sport, niciuna dintre cele două echipe nu avea ce să caute acolo. Niciuna nu are în spate un sistem menit să o ducă la vârf. Am putea să le numim chiar accidente dacă n-am știi cât suflet e în spate. Pentru că adevărul adevărat e că sportul sibian trăiește exclusiv din suflet și pasiune. Și doar din pasiune nu poți face performanță, ceea ce s-a și văzut. Nu sunt fanul comparațiilor dar pentru buna înțelegere a imaginii de ansamblu sunt necesare. Și să ne uităm în primul rând la infrastructură. Pe ce teren joacă Craiova, pe ce teren joacă FC Hermannstadt. Ce buget are CSM Oradea și ce buget are Sibiul. Că la Cluj nu mai are demult sens să ne raportăm. Stadion impresionant, sală polivalentă excepțională, campioni la fotbal și cu mari șanse și la baschet, clujenii sunt greu de prins din urmă, dacă nu chiar imposibil.
Sibiul nu a investit niciodată în sport, niciodată nu a fost o prioritate. De la construcția Sălii Transilvania încoace în Sibiu nu a mai apărut nimic care să îndemne orașul spre performanțe sportive. Unul din motive este lipsa competiției electorale. Promisiunea stadioanelor sau sălilor de sport a fost întotdeauna un vector electoral important însă azi mâine Sibiul face 20 de ani de când nu are nici competiție politică. Nimeni nu ia în considerare investițiile în sport pe placul maselor din moment ce nu e nevoie să promiți stadioane ca să câștigi alegeri. Trendul pare că se schimbă o dată cu evoluția echipei de fotbal. Dar și Voința era pe trend ascendent, și FC Sibiu la vremea ei, e greșit să legi infrastructura doar de performanțe. U Cluj, de exemplu, a jucat în divizii inferioare pe un stadion cum n-au primele trei echipe din Liga I. Performanța vine dacă ai infrastructură, invers lucrurile nu funcționează asemănător. Orădenii mai au câteva luni până înfig prima sapă în pământ ca să construiască un OZN destinat sporturilor de echipă indoor, la noi nici măcar nu există o discuție publică înspre o sală polivalentă adevărată. Sala Transilvania ne-a fost casă și masă mai bine de 20 de ani dar trebuie să fim realiști, că în acest moment e mult sub cerințele pieței. N-o să vadă neam de tribul nostru un Fed Cup în Sala Transilvania, de exemplu.
Vrem sau nu să fim relevanți în sporturile naționale? Vor sibienii să pună trofee în vitrină pe Municipal și să sărbătorească al treilea campionat în Piața Mare? Astea sunt întrebările la care trebuie să ne răspundem în primul rând noi, cei care vom merge în doi ani la vot. Iar dacă ne dorim, trebuie să ne transpunem dorința în glas, ca cei ce urmează să audă. Pentru că nu poți merge la război tot cu sabia de lemn. Omori unul, omori doi, dar până la urmă tot se va rupe.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Cupei României , Sala Transilvania , Piata Mare , Sălii Transilvania , Fed Cup , Stadionul Național
Vizualizari: 2629
Ultimele comentarii
Acum 13 ore
MB
Acum 13 ore
Claudiu
Acum 13 ore
Liberal autentic
Acum 14 ore
Neli Oproiu
Acum 14 ore
Bobo