X

Marele eșec al lui Klaus Iohannis

Traian Deleanu

Cel puțin 50% din hotărârile date de judecătorii care lucrează la nivelul instanțelor din Sibiu și împrejurimi sunt plagiate. Adică acele cuvinte înșirate pe minim cinci pagini și încheiate, adeseori, cu formularea ”definitiv și irevocabil” reprezintă un copy-paste brutal și neglijent din alte hotărâri. Halucinantul procent confirmat de cei care lucrează în sistem dovedește, în primul rând, calitatea actului prin care se împarte dreptatea în România. Nu vă gândiți doar la marile procese de corupție despre care se tot vorbește acum, căci majoritatea largă a locuitorilor acestei țări care apelează la judecătorii și tribunale nu cu DNA ori corupția au treabă.
Faptul că 50% din motivările judecătorești sunt pur și simplu copiate duce la dese situații în care ceea ce scriu judecătorii nu are, de fapt, nicio legătură – dar absolut niciuna – cu spețele aflate pe rol. Mai pe românește, te duci la judecător să constate că apartamentul pe care l-ai cumpărat nu a fost livrat conform contractului, iar judecătorul îți respinge acțiunea motivând că ”actul de împrumut care stă la baza creditului imobiliar corespunde legislației în materie la nivel european”. Nicio legătură între ceea ce ceri și ceea ce ți se răspunde deoarece… ”copy-paste”.

Înfiorătorul procent de lipsă de profesionalism din zona magistraților este cu siguranță replicat și în sistemul medical de stat, de exemplu. Aici, experiențele empirice ale fiecăruia dintre noi sunt suficiente pentru a percepe dezastrul la adevărata lui amploare. Despre politicieni, ce să mai vorbim? Sau să discutăm despre angajații din zona funcționărimii?

Cocktailul format din deprofesionalizare și dezinteres se răspândește, însă, și în zona privată. ”Crește într-un ritm care își accelerează cadența interesul pentru locul de muncă, acel interes de a-ți face în mod corect datoria, serviciul pentru care ești angajat și plătit. Cel mai grav este în zona celor cu o calificare redusă, unde dacă oamenii ar putea doar să stea, fără să facă nimic, asta ar face, în așteptarea salariului. Care e important să fie cât mai mare. Dacă râdeți de cei care sunt angajați la stat și care rup ușa cu un minut înainte de finalul programului, stați să vedeți cum e și la noi în fabrică. Iar dacă ziceam că doar cei slab pregătiți fac asta, lucrurile încep să devină îngrijorătoare și în zona celor cu o calificare mai ridicată”, îmi povestea zilele trecute un director de multinațională venită la Sibiu.

În interiorul unor astfel de sisteme viciate, adevărații eroi au devenit cei care încă își mai fac treaba cu profesionalism și dedicare. Pentru că a devenit un lucru de laudă să te menții în limite ale normalului într-o țară în care V.V. Dăncilă ne umple zilnic de rușine și numai prin încăpățânarea cu care refuză să admită că e total depășită. Pentru că a devenit de laudă să mai trudești încrezător într-o țară în care Dragnea crește ca un baron național plătit ca om de stat, deși e un infractor dovedit și (aproape) redovedit. Și motive de descurajare în fața celor care încă își mai fac treaba ar mai fi.

Dar cel mai mare motiv de deznădejde este că simțim că suntem tot mai proști și tot mai leneși. În absolut orice domeniu. Este demult de domeniul evidenței că țara asta are nevoie de o intervenție atât de amplă, încât aceasta să își facă efectul în absolut orice domeniu. Nu văd o astfel de reușită decât prin reașezarea sistemului de educație. Cu cât țara asta va avea mai mulți oameni mai deschiși la minte, care știu să gândească singuri ieșind de pe băncile școlii, este evident că și situația se va modifica. Este un proces de durată, dar care la un moment dat trebuie început la modul cât mai serios, studiat și aplicat.

Aici așteptam intervenția lui Iohannis. Cadru didactic timp de 15 ani, mutat mai apoi în structurile administrative ale învățământului, după care – alți 14 ani – om de administrație locală propus pentru ditamai funcția de premier. Și, în cele din urmă, ales cu o majoritate clară președinte al României. E adevărat, nu e în zona executivă, nu e nici măcar pe aceeași plută ideologică cu cea a actualei puteri, dar este singurul care – până acum – putea să facă un proiect de țară din așezarea Educației la baza prosperității viitoare. Dar, nu… Pe lună ce trece, președintele Klaus Iohannis se prinde tot mai mult în luptele inerente ale unei societăți aflată pe drumul imbecilizării. Se luptă cu efectele și nu cu cauza primă care ne-a adus pe drumul tâmpirii la scară națională. Un drum pe care cu siguranță există un punct de la care loc de întoarcere nu mai există.

”Cred că rolul președintelui este de a introduce sau de a reintroduce în spațiul public dezbateri ample pe teme cum este educația”, spunea adesea în campanie, candidatul Klaus Iohannis, încă primar al Sibiului la acea vreme.
Mă așteptam ca președintele să facă același ”pas cu pas” și la președinție, după cum a pășit și când a fost ales primar. Când au fost nevoie de trei ani pentru ca fostul dascăl, inspector școlar, devenit apoi primarul Klaus Iohannis, să înceapă lucrul la o strategie a Sibiului. Strategia a fost, în cele din urmă, terminată, și chiar dacă nu a fost integral pusă în practică, a fost punctul de pornire al unui drum pe care Sibiul încă este unul din orașele date drept exemplu pozitiv la nivel european. Klaus Iohannis președintele, însă, mai are doar un an și jumătate din mandatul pe care l-a primit la finele lui 2014 și încă tot nu are o strategie. Una pentru România.

Poate că omul Klaus Iohannis chiar năzuiește la o carieră europeană, poate că astrele Uniunii Europene chiar așa se și pot alinia astfel încât Iohannis să ajungă la președinția Consiliului European. Ceea ce poate fi o realizare pentru omul Klaus Iohannis. Doar că cei care l-au învestit cu încredere în iarna lui 2014, cu siguranță că nu au votat cu acest scenariu în minte.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

6 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Ion ionescu

    Din pacate omul e depasit in rolul de președinte, iar ca primar a facut o sumedenie de lucruri bune, dar și lucruri mai puțin inspirate, care se reflecta acum în calitatea lucrurilor din Sibiu.

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    lol

    Cand nu ai bani, nu faci nimic! Tema principala e lupta anticoruptie altfel, totul devine gargara ne aplicabila. Trebuie bani deci sa nu se mai fure! E putin mai greu cu asta cand alibaba da chiar in aceste momente, atacul pe codurile penale!

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    cetatean

    Esecul este al tarii, al cetateanului care plateste taxe ….ce avea personal de castigat sau de pierdut presedintele? De ce este lupta lui??????

    • Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

      ...

      Fiind investit presedinte prin vot popular, pe perioada mandatului castigul personal trece pe plan secund sau tert. Sau asa ar fi de bun simt…

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    student la drept

    Titlul este la fel de stupid ca si argumentatia caci vine de la un ziarist mediocru, de cele mai multe ori inspirat de atentiile primite de la diversi oameni de afaceri din Sibiu !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact