X
proteste

Interviu cu Ruxandra Gubernat și Henry Rammelt: Așa-numita bulă Facebook este cel mai gratifiant mediu accesat de umanitate

Ruxandra Gubernat și Henry Rammelt sunt realizatorii filmului documentar ”Portavoce”, care tratează protestele de stradă întâlnite în toată România în ultimii doi ani. Filmul a fost prezentat de curând și la Sibiu, ocazie cu care cei doi specialiști au avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. Jurnalist, sociolog și regizor independent de film documentar, Ruxandra Gubernat este doctor în științe politice și sociolog asociat al Universității Paris Nanterre. De partea cealaltă, Henry Rammelt este doctor al Universității din Lyon și studiază de ani de zile mișcările sociale din România și Ungaria. În prezent predă la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București.

Rep.: Când a fost atins momentul critic al protestelor, ce v-a făcut să spuneți: ”Asta merită filmat!”? Cum v-a venit ideea acestui film documentar?

Henry Rammelt: Aș plasa începuturile acestor valuri de proteste din România în iarna lui 2011/2012. Cât despre noi și momentul în care am decis să începem să lucrăm la un documentar despre mobilizarea socială, lucrurile nu sunt atât de bine delimitate în timp. A existat un interes constant referitor la protestele, mișcările sociale și acțiunile societății civile, care a apărut chiar înainte de protestele pe care le prezentăm în film. Un interes care nu s-a limitat la România, ci se extinde și la celelalte țări din regiune. Și eu și Ruxandra avem un parcurs academic care cuprinde și analiza mișcărilor sociale. Ruxandra urmărește, mai degrabă, importanța presei pentru participarea politică, o parte din teza ei de doctorat fiind dedicată acestui subiect, iar eu am făcut un studiu comparativ, în perioada doctoratului, despre mișcările sociale și rețelele militante din Ungaria și România.

Henry Rammelt

Ruxandra Gubernat: Munca efectivă pentru ”Portavoce” a început imediat după incendiul din Colectiv, la începutul lui noiembrie 2015. Împreună cu Marcel Schreiter, al treilea autor al documentarului, care ajunsese în București cu câteva zile înainte de Colectiv, pentru o rezidență artistică, am început să filmăm protestele și să dezvoltăm ideea filmului. Inițial, voiam să abordăm un subiect care e atins și în varianta finală, dar mai puțin dezvoltat, și anume efectele pe termen lung asupra comunităților de artiști non-mainstream și publicului care accesează spațiile culturale alternative. Timp de mai multe luni am intervievat artiști, muzicieni, promoteri pentru a ne descrie condiția (precară a) artistului în România. Eram conștienți de dimensiunea politică a acestui gen de cultură, mai ales după reacțiile instituționale și protestele care au apărut după Colectiv. Dar corupția și protestele ca manieră de a o combate au devenit un și mai puternic element discursiv în interviurile noastre, oamenii pe care i-am intervievat discutând din ce în ce mai mult despre condițiile politice și sociale din România. Așa că am integrat dimensiunea asta, respectând structura narativă aleasă. Noul val de indignare, care a continuat să crească în 2016 și a culminat cu protestele din 2017, așa cum descrie Henry într-un editorial din Euronews, combinat cu interesul nostru primar pentru formele neconvenționale de participare politică, au fost decisive pentru structura finală a Portavoce.

Ruxandra Gubernat

Rep.: De unde credeți că vine această schimbare de mentalitate în rândul românilor? Adică, nemulțumiri au fost în România de 28 de ani și niciodată n-am văzut proteste de asemenea amploare.

Henry Rammelt: Explicația frecvent oferită la nemulțumirile oamenilor cu elitele politice a fost discrepanța dintre promisiunile tranziției politice și realizările reale, așa cum au fost ele simțite de populație. Segmente largi ale populației din România nu au fost, și nu sunt încă, suficient de informate politic. Direcții programatice clare nu există nici pentru elitele politice, nici pentru majoritatea cetățenilor. Acest lucru poate fi regăsit în memoria pe termen scurt a electoratului, de care politicienii români au învățat să profite, în repetate rânduri.

Schimbarea de mentalitate s-ar referi, în acest caz, la o percepție foarte răspândită înainte de 2011, aceea că România este într-o apatie politică. Discuțiile politice, problematizarea politicului se purta, la nivelul individului, doar în cadrul restrâns al familiei sau prietenilor. Iar ceea ce era nevoie, pentru că oamenii să participe la proteste, era un mediu gratifiant pentru asemenea activități. Două aspecte merită o atenție deosebită. Primul ar fi că media generaliste au acordat mai multă atenție protestelor. Al doilea este importanța rețelelor sociale on-line ca instrument de mobilizare. Așa-numită bulă Facebook este cel mai gratifiant mediu accesat de umanitate până în acest moment. Acest lucru e valabil și pentru proteste. Fiind într-un mediu virtual în care să fii activ politic, să exprimi o opinie politică și să participi în acțiuni de protest e perceput că un bun comun, un mijloc și nu un scop în sine, creează un mediu foarte stimulant. În special în ceea ce privește implicarea personală și participarea la proteste, aceste elemente ajută la limitarea influenței “generației părinților” care a fost, pentru mult timp, sceptică și temătoare de a iniția astfel de acțiuni.

Rep.: Ce fel de oameni ați întâlnit în stradă, la proteste, în timpul filmărilor? Putem face un profil al protestatarului?

Henry Rammelt: Statisticile obținute din sondajele efectuate în timpul protestelor arată câteva tendințe privind educația și grupele de vârstă mai active în evenimentele de stradă. În selecția personajelor din film am decis în favoarea oamenilor din generația noastră, considerând că sunt cei care au contribuit într-o manieră decisivă la schimbarea atitudinii referitoare la politic. Cu toate acestea, am încercat să reflectăm diversitatea opiniilor din acest domeniu larg de implicare artistică și civică. Cumva legat de absența ideologiilor, menționată mai sus, protestele din România tind să fie mult mai diverse în ceea ce privește revendicările și opiniile politice personale ale participanților la proteste.

Rep.: Ce rol joacă Sibiul în filmul dvs.? Cum vedeți protestele de la Sibiu și ce se întâmplă aici?

Ruxandra Gubernat: Din păcate, din cauza limitărilor financiare, n-am reușit să integrăm activitatea de protest și mobilizarea socială din Sibiu în film. Dar o observăm cu atenție și din ce în ce mai activ și credem că e un exemplu important pentru importantă experiențelor comune asupra acțiunii politice. Știm că participarea la vot în Sibiu e excepțional mai mare decât în majoritatea regiunilor din România și că participarea politică neconvențională – nu numai proteste, dar și multe alte tipuri de implicare civică – are tradiție și efecte pe termen lung. Solidaritatea pe care am remarcat-o la “Va vedem din Sibiu” se traduce într-o implicare mai profundă în viață (politică) a orașului, care poate fi un exemplu pentru alte zone și alte forme de manifestare ….

Rep.: Credeți că au o finalitate aceste proteste, că se va ajunge undeva, vom vedea niște rezultate? Sau este doar un fel de supapă pentru presiunile sociale din ultimii ani?

Henry Rammelt: E întotdeauna complicat să prezici viitorul. Totuși, trecutul recent ne arată că protestele din România au fost suficient de puternice încât să producă schimbări pe termen scurt, atât în termeni de schimbare sau anulare a unor decizii politice, cât și în parcursul personal al unor politicieni. Ce putem remarca e un exemplu foarte bun de învățare. Atât în câmpul celor care protestează, cât și în cazul instituțiilor politice. Politicienii au realizat că pot să marșeze pe memoria de scurtă durata a unor segmente largi din publicul sau electoratul român. Lipsa unei culturi politice profunde și a angajamentului sau consecvenței contribuie la “epuizarea” care se simte în rândul protestatarilor.

Rep.: Ce viitor au protestele din România? Vom vedea o nouă generație de români care nu mai este dispusă să înghită orice, vom vedea proteste până și în cele mai mici localități, sau apogeul a fost atins, lumea s-a liniștit?

Ruxandra Gubernat: Entuziasmul pe care îl simțeam la protestatari, comentatori și analiști pare să fi scăzut în ultima perioada. În cele din urmă, cred că oamenii sunt și vor rămâne mai interesați și mai conștienți de importanța politicului și de propriile roluri. Discuția despre “epuizarea de protest” poate fi interpretată că o întoarcere la vechile obiceiuri, unde multe dintre nemulțumiri sunt exprimate în grupul de prieteni și cunoștințe, sau pe rețelele sociale.

Henry Rammelt: Referitor la tendințele politice din regiune, remarcăm cu toții o îndepărtare de valorile și principiile democrației liberale. România nu este încă acolo, dar există semnale că această este direcția în care se îndreaptă. Strategiile populiste și accentuarea valorilor tradiționale și a naționalismului vor modela atitudinile politice ale populației majoritare mult mai decisiv decât aspecte precum transparență, procedurile fiabile și corecte sau, și mai mult, justiția socială.

Rep.: Nu în ultimul rând, în încheiere v-aș întreba cum v-ați simțit la Sibiu?

Ruxandra Gubernat: Ca de obicei în Sibiu, simt o relaxare activă. Pentru că nu avem niciodată mai mult de două-trei zile la dispoziție, suntem de dimineața până seara târziu pe străzi. Spre deosebire de București, care e mult mai intruziv, la Sibiu găsim întotdeauna colțuri în care ne retragem, să ne odihnim spiritual și vizual. E un oraș care are multe de oferit și estetic, și cultural, și uman. Sper să revenim în curând la festivalul de teatru și, în toamna, la Astra.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact