Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

ACTUALIZARE Zen, cel de-al doilea restaurant chinezesc. De ți s-a luat cu acreala...

ACTUALIZARE Zen, cel de-al doilea restaurant chinezesc. De ți s-a luat cu acreala...

Ideea a pornit de la un comentariu apărut la o altă cronică, comentariu postat - probabil - de cei care au restaurantul. Cum că mai există un restaurant chinezesc prin zonă, pentru care și cei care locuiesc în Sibiu se suie în mașini ca să îl viziteze. Căci Zen, restaurantul cu pricina, este în Mediaș.

Nu e dificil de găsit. La doi pași de piața din centru, aproximativ vizavi de sediul Poliției, într-o curte pe care o dibui ușor, deoarece la stradă are un magazin cu produse chinezești, iar atârnate de poartă – câteva elemente specifice celui mai numeros popor al planetei. Noi am mers la Zen în urmă cu aproximativ două săptămâni, după o ploaie care golise Mediașul de orice picior de plimbăreț specific serilor de sâmbătă. Era ora cinei și nici în Zen nu era nimeni. Decât ospătărița care, pe parcursul șederii noastre, a făcut și oficiile de barman.

Mesele restaurantului sunt într-o singură încăpere: vreo 11 la număr, unele mari, și de 12 persoane. Meniul te poartă prin fața unor supe de tot felul (ciuperci, țelină, vită, pui cu porumb), ceva salate, precum și mâncăruri cu fructe de mare, patru feluri de pește (inclusiv unul anunțat în cinci culori), dar și porc, evident că și piept de rață și mai multe feluri bazate pe legume. Cărnii de vită par a-i fi alocate cele mai multe preparate, de la vită prăjită cu țelină, la cea cu piper negru sau broccoli, iar mâncărurile pe plită încinsă au o pagină dedicată, cu preparate din porc, vită, fructe de mare, rață și pui. Pe fiecare pagină e specificat faptul că fiecare fel de mâncare este însoțit de 200 de grame de orez simplu.

Cum aveam de gând să citim mai atent din cele tipărite în meniu, am cerut ceva de băut înainte. În meniu nu era foarte bine detaliată oferta de ceaiuri, prin urmare am cerut ospătăriței să ne ajute cu această informație. La care, tânăra pleacă după tejgheaua barului, de unde se întoarce cu trei cutii de tablă: “astea-s ceaiurile“. Deși părea bine intenționată, fata nu prea dădea importanță detaliilor: cu toate că toate mesele din preajmă erau goale, s-a întins cu tava pe care a adus băuturile pe masa noastră, iar paharele în care a turnat mai apoi le-a apucat direct și amplu de gură. Și, pentru că tot eram la un restaurant chinezesc, bețigașele pentru mâncat a trebuit să le cerem separat.

Stilul de servire al fetei m-a convins că nu are rost să îi cer recomandări sau detalii, așa că din meniul Zen am ales mai mult la plezneală. Mai întâi, o supă “acră iute“. Am cerut să fie cât mai iute, astfel încât – peste cinci minute când a fost adusă la masă – nu știam dacă e foarte fierbinte sau foarte iute. În cele din urmă s-a dovedit că ambele atribute erau valabile. Și după ce s-a mai stins fierbințeala, am descoperit acreala care pare să fie un specific al locului. Nu am zis nimic, căci asta am cerut – o supă și iute și acră, în care am recunoscut bambus, ou, ciuperci, ceapă, morcov, carne de porc și – printre sosul de soia – mult, mult, oțet. De orez, bănuiesc. Nu a fost o supă al cărei gust să îmi provoace valuri de fericire, dar pentru cei care preferă bucătăria asiatică nu are cum să fie o experiență negativă.

supa iute acra zen Supa acră-iute

La patru minute după ce am început să mă bucur de supă, a fost adus pe masă și puiul Yu Xiang, iar două minute mai târziu dădeam cu mâna după o muscă să nu se așeze pe vinetele prăjite comandate de asemenea la început.

N-am stat să termin toată supa și am trecut la puiul Yu Xiang, care în meniu era anunțat a fi însoțit de ciupercile “urechi de copac“ (eu știam că le zice urechi de lemn), plus morcov, bambus și ardei. Ceea ce nu era trecut în meniu și aveam să îl descopăr de la prima îmbucătură era același oțet. Mult, mult prea mult oțet pentru gustul meu, ascuns printre sosul de soiua. Și, deși am căutat să aleg cu grijă bucățile neatinse de sos, tot mult prea acră era toată mâncarea.

Vinetele prăjite păreau cele mai “normale preparate“, deși bucățile mari din vânata legumă, amestecate cu felii de ceapă și ardei, adăstau într-un sos de soia în care îmi părea că regăsesc iarăși acreala. N-am mai putut mânca cele două feluri, așa că le-am cerut la pachet, cu gândul că a doua zi, poate, îmi voi schimba părerea.

Vinete prăjite Vinete prăjite

Pachetul a venit repete, alături de nota de plată care – comparativ cu prețurile din Sibiu – a fost una sensibil mai apreciabilă. Căci ni s-au cerut 60 de lei: nouă lei pentru supă, 16 lei pentru vinetele prăjite, 22 de lei pentru pui, patru lei pentru ceai (Bernschutz, trecut pe notă), cinci lei pentru un suc și alți patru lei pentru o sticlă cu apă. De gustat, a doua zi, din mâncărurile puse la pachet n-am mai avut cum: restul de vinete și puiul au fost puse în aceeași caserolă, învelită într-o pungă. Pungă în care, până să ieșim noi pe poartă, a început să băltească tot sosul acru al puiului.

Cichi Cean

 

În urma publicării acestui articol, reprezentanții restaurantului Zen au trimis un drept la replică ziarului Turnul Sfatului. Îl publicăm după cum ne-a fost transmis, respectând ortografia, ortoepia și morfologia utilizate de autorul acestui drept la replică.

“Bună ziua! În urma “cronicii” dumneavostră, consider necesară o intervenție punctuală din partea mea. Doresc acest lucru, pentru că nu reușesc să imi dau seama în ce măsură, autorul T.S. în calitate de formator de opinie, a reușit să scrie un articol obiectiv.

-despre modul de servire al ospătarului: am analizat inregistrarea video, pentru a vedea partea în care domnișoara “apucă direct și amplu paharele de gură” și am constatat că nu aveți dreptate. Nu neg faptul că nu avea cunoștințe despre oferta de ceaiuri din meniu, dar țin să vă aduc la cunoștință că acele “cutii de tablă” la care faceți referire, au fost concepute tocmai cu acest scop, de a conserva sortimentele de ceai vândute vrac. Probabil dumneavoastră apreciați mai mult un ceai din plic marca ARO...

-Ați comandat o supă ACRĂ-IUTE, care a venit în 5 minute, extrem de fierbinte, astfel încât nu ați reușit să deslușiți exact gustul acesteia. Acesta este probabil “dezavantajul” într-un restaurant chinezesc care își respectă clientul și gătește pe loc, în mod individual fiecare porție. În aceleași rânduri ați afirmat faptul că această “acreală” este specifică nouă! Ei bine, vă aflați din nou în eroare, meniul nostru conține doar 9 produse (din 74) în ale căror componență se regăsește gustul acru!

-În dreptul preparatului Pui Yu Xiang, în meniul nostru, este notat ( cu roșu) ACRU-dulce-iute, contrar celor afirmate de dvs. așa că ar fi fost ușor de prevăzut că o să primiți din nou un preparat care conține oțet.

-Despre ingredientul “urechi de copac”: o căutare simplă pe Google o să vă demonstreze numeroasele denumiri pe care această ciupercă le poartă: urechi de copac, de lemn, de pom, urechea lui Iuda, burete de soc, sau chinezescul Mu Err.

-preparatul “Vinete prăjite”, îl apreciați ca fiind “cel mai normal”, termen care este de dorit a fii evitat, ținând cont că dvs. în calitate de jurnalist, vă adresați mai multor persoane iar normalitatea este relativă, pentru fiecare individ în parte insemnand altceva. De asemenea refuz să cred că sosul vinetelor era acru, așa cum ați afirmat. Cunosc bine rețetele, iar acest produs nu are în compoziția sa nimic care să tindă măcar spre acru.

-găsesc absurd modul în care aduceți în discuție existența unei muște în restaurant, în condițiile în care la începutul articolului specificați faptul că era vreme ploioasă. Poate aveți idee cum se comportă micile zburătoare în acele condiții, iar în lipsă de alte critici vă agățați de acest mic detaliu. Există contract cu firma autorizată DDD iar lucrarea a fost făcută la termen.

-pe final de cronică, ați reușit să îmi stârniți amuzamentul, făcându-ne responsabili pentru neatenția dvs. la transportul caserolei în care v-a fost pusă mâncarea rămasă la pachet, caserolă, despre care ați uitat să specificați că era compartimentată, iar cele doua feluri nu au fost amestecate de către noi.

În concluzie, consider a dumneavoastră “cronică de restaurant” ca fiind cel puțin subiectivă dacă nu chiar rău intenționată, fiind în mare antiteză cu rating-ul de 4,7 pe Facebook, 4,6 pe Google respectiv 4,5 pe TripAdvisor iar Turnul Sfatului.ro a reușit să mă facă și pe mine să mi se ia cu acreală! Invitația mea la adresa Sibienilor rămane valabilă! Bîrsan Paul Manager Restaurant Chinezesc Zen, Mediaș

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

6 comentarii

gastroenterologul

Acum 5 ani

Sa va fie de bine! Cred ca a fost o experienya de neuitat! Cautati-ma daca aveti probleme cu stomacul...
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Herr

Acum 5 ani

Mediaş, ce vrei?
Raspunde

Flo

Acum 5 ani

Si cu cat ati fost platit sa faceti " reclama" restaurantului? Ce restaurant din Medias sau din Sibiu v-a dat aceasta sarcina? Eu merg cel putin o data pe saptamana la acel restaurant si intotdeauna am fost foarte multumit.
Raspunde

Dan Ilcus

Acum 5 ani

mai bruce lee, am fost in 6 restaurante din Bucuresti, 2 Alba Iulia, Brasov, Cluj, Timisoara, 1 Germania, 3 Paris (de curand). Zen e pe departe cel mai bun. Crede-ma, nu esti pentru rubrica asta. Acreala era de la tine nu de la mancare. A mai fost odinioara in Sibiu un restaurant asemanator cu Zen (Tai Ji de pe Victoriei). Culinar era la acelasi nivel cu Zenul din Medias. Recunosc, o clasa mai sus la aspect (design, mobilier,) dar si preturile la fel. Ai scrijelit cateceva despre el. Beijingul a fost un dezastru iar alea de la molluri nu se pot lua in seama la o analiza culinara serioasa. Eu sunt Sibian get beget si o spun cu mana pe inima: nu egzista mai bun ca la Zen. Apropo, fie vorba intre noi, asa cum epicentrul ciorbei de burta este la Kon Tiki, epicentryul supei acra iiute este la Zen. La comentariul pe care l-ai facut se vede de pe luna ca habar n-ai ce inseamna supa acra iute chinezesca. Asa-i cand manaci numa de la pacalici. In fine, la Yummy Yang nu am fost. Maine ma duc. PS. Apreciez criticile (alea cu mana pe pahar etc) dar nu pot sa nu sanctionez rautatea si mai ales incompetenta. Esti incompetent si in gazetarie si in arta culinara. As fi spus ca esti si prost. Ma abtin.
Raspunde

Porfir Radauteanu

Acum 5 ani

Foarte interesant. Recenzii la restaurante din Tulcea sau Calafat pe cand? Daca tot e usor sa te urci in masina sa mananci in alt oras...
Raspunde

Dan Ilcus

Acum 5 ani

Asa cun am promis domnule Bruce Lee, am fost la Yummy Yang. Subtire. O supica mica acra iute de nota 8 (cu darmicie) a fost 12 lei. Qed. In alta ordine de idei opinia mea este confirmata de specialisti in domeniu. Oliviu Aldea a mancat de mai multe ori la acest restsurant si a apreciat calitatile bucatarului chinezo-mediesean. Despre Oli... http://iongirnod.blogspot.com/2011/01/fostul-bucatar-al-lui-michael.html?m=1 / Felicitari conducerii Turnul Sfatului pentru dreptul la replica publicat.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus