Când auzi de la unul dintre cei mai citați bucătari ai Sibiului că e de găsit mâncare bună la Cibin, unde și el mai oprește pentru câte o masă, parcă îți vine a ridica din sprânceană. Ce fel de restaurant este prin zona pieței Cibin pe care un bucătar de la un restaurant cunoscut din Sibiu l-ar recomanda?
Locul respectiv l-am descoperit a fi în categoria ”dar, acolo, e restaurant?” Pentru că e vorba de clădirea din piața Cibin, unde se vând lactatele și brânzeturile, intrarea în restaurant făcându-se prin partea dinspre râu a clădirii. Și pentru că acolo sunt mai multe intrări, ca să fie și mai sigur am primit indicația finală: la terasa cu umbreluțe Bergenbier.
Nu e printre cele mai primitoare restaurante din Sibiu. Dimpotrivă. Înăuntru, mesele de câte șase persoane n-au nicio față de masă, lumea care își astâmpără foamea e amestecată cu cei din piață care își astâmpără zgomotos setea cu o bere, pe ușa de la toalete e postat un mare afiș ”Defect” (pus doar pentru a-i descuraja pe cei care nu sunt clienți ai locului), iar robinetul de la chiuvetă are mânerul rupt. Ce mai, atmosferă de piață agroalimentară în care totul e un du-te - vino.
Mâncarea nu o vezi, cu excepția câtorva farfurii așezate ca prezentare, deoarece e în vitrina caldă, acoperită, vitrină prin fața căreia treci pe sistemul ”împinge tava”. Meniuri nu sunt, dar nici nu e nevoie: felurile disponibile pentru ziua respectivă au numele scrise pe etichetele prinse în vitrină sau pe un mic afiș de după intrare: ciorbă de legume sau ciorbă de burtă, spre exemplu, șnițele, cârnat prăjit, pulpe de pui la tavă sau salată orientală. Nimic complicat, iar prețurile... Ei bine, prețurile bat orice așteptare pentru orice fel de local aflat la mai puțin de un kilometru de zona zero a orașului: peștele prăjit se vinde la patru lei suta de grame, șnițelului de porc costă șase lei, iar salata de murături asortate, de exemplu, costă doi lei.
Pentru că așa am și fost sfătuit, nu am stat să citesc oferta zilei ci am întrebat direct: ”aveți tocană de pipote?”. Cei doi băieți de după vitrină, glumeți cu mușterii, sunt foarte operativi. Nici nu am terminat deja întrebarea, căci unul dintre ei îmi asezona piurelul cu tocana și salata de varză albă, în timp ce primul mă întreba dacă nu vreau și o ciorbă.
N-am stat înăuntru la mesele dubioase, ci am ieșit pe terasă, unde am descoperit că sunt singurul care mănâncă. Restul discutau în fața băuturilor, amplu și tare, pentru a mai acoperi din zgomotul produs de mașinile care plecau de la semafor. Atmosfera, totuși, multiculturală, deoarece discuțiile se purtau și în romani, dar pigmentată cu înjurături ca la un protest.
În tava din față îmi era, însă, scopul vizitei. În care am descoperit o ciorbă de fasole verde exact ca la mama acasă. Cu de toate plutind prin ea, groasă și cu gust. Cu gust de legume de la bunica de la țară. ”Din piață luăm, dară, ce gătim. Mai luăm și de la Metro, dar numai ce nu se găsește iarna”, explică unul din cei doi băieți de după tejghea, oprit pentru câteva clipe din graba cu care mergea înspre tarabele din piață.
La felul principal, aceeași impresie. O mâncare simplă, dar cu gust precum în după-amiaza duminicilor copilăriei. Pipotele amestecate cu inimi și un sos simplu, peste pireul în care mai dai și de resturi de cartofi fierți și alături de o varză albă proaspătă, încât n-ai nevoie să o mai dregi cu ceva (bine, nu că ai avea oțet, ulei, sare sau piper pe masă, dar oricum nu e nevoie).
De felul meu nu sunt un mâncău și, de multe ori, nu prea termin ce primesc la restaurante pe masă. Doar că la restaurantul fără nume de la piața Cibin am terminat fără nici cel mai mic efort tot. Porțiile nu sunt exagerate, dar nici mici. Mâncarea – cel puțin cea testată de mine – a fost simplă și delicioasă.
De plătit, plătisem de la bun început: 19 lei. 13 lei au fost ciorba și tocana ambalate în ”meniul zilei”, iar alți șase lei am mai plătit pentru două ape, care să mai astâmpere din căldura de afară. Și pentru că restaurantul, deși nu are nicio inscripție afară, trebuia să poarte un nume, l-am mai oprit pe unul din băieți. ”Bistro... Bistro Cibin se numește”, mi-a răspuns după o secundă de nedumerire. Iar de aveți stomacul mai sensibil și nu vă cade bine ambianța (ceea ce nu e deloc un reproș în condițiile date) aflați că de acolo puteți lua și la pachet.
Braga
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: restaurant sibiu , Piața Mică , Bistro Cibin , Moara Cibin , Pentru Sibiu , Salut Bistro , Cunoscutul Tolea Ciumac
Vizualizari: 14542
Ultimele comentarii
Acum 22 minute
Alex
Acum 38 minute
Florin
Acum 39 minute
Sandrino Arhitecti
Acum 54 minute
Till Eulenspiegel
Acum 56 minute
Ionutz Vl