X

Preludiul schimbării

Gavril Dejeu

După „Răsunetul” lui Andrei Mureșanu, românii s-au „deșteptat” și într-o perioadă de 70 de ani au reușit să înfrângă barbaria ocupațiilor străine, să se unească și să-și edifice o țară liberă și independentă. Nu la multă vreme urmă o altă năpastă pe capul românilor, ocupația rusească, continuată cu ocupația „românească” sub un regim de dictatură și teroare, al căror cel mai grav rezultat, urmărit și realizat, a fost distrugerea antemergătorilor patriotici, culturali și naționali, odată cu scufundarea sufletului național într-un adânc somn al neputinței și resemnării.

În urma cunoscutelor evenimente din 1989 nu ne-am ales cu ceea ce marea masă a românilor ar fi așteptat și dorit, ci cu o manevră manipulatorie de proporții gigantice, soldată de data aceasta cu supunerea „de bună voie”, în condiții de „libertate declarată”, voinței unui grup, devenit pe parcurs o pătură socială care, stăpână pe puterea politică și economică, și-a adjudecat în chip dominator țara și i-a adormit pe români într-un alt somn adânc al uitării de sine.

Silviu Brucan (Bruckner), principalul pion al rușilor în deturnarea voinței românilor de la o revoluție autentică, dormea liniștit. Bun psiholog în ale politicii știa, că după anestezia administrată de dictatură, românilor le va trebui vreo 20 de ani pentru a se trezi. Se grăbi să moară înainte de termen. Dar nu se dovedi un bun oracol căci, spre exemplu cu prilejul alegerilor din 2016 – după 26 de ani – românii votară într-un procent amețitor aceeași culoare roșie. Sub flamurile acelui vot roșu de acum doi ani ne găsim și azi.

Oare bate în sfârșit vântul schimbării? Ce semnificație pot avea evenimentele din ultima vreme?

Este adevărat că gașca lui Dragnea a împins lucrurile la limita suportabilității. Ne confruntăm cu o realitate dură. De o parte o politică a intereselor partizane, de altă parte o politică populistă menită a o apăra și susține. Așa se face că România a devenit unicat în practica politică. Unde mai vezi în lume o țară condusă de infractori declarați? Unde o țară, a cărei justiții ar trebui să fie expresia a unei autorități independente, dimpreună cu întreaga ei legislație, să fie pusă în slujba și în serviciul tagmei infractorilor? Dar unde mai vezi totodată o țară a cărui popor, cu toate acestea, să-i aplaude și să-i voteze într-un procent semnificativ?

Explicația acestei anomalii constă în slăbiciunile unei societăți tarată de o dictatură feroce, surprinsă de ideea libertății și incapabilă a o gestiona, dar și de ademenirile unui populism înșelător exploatat la sânge de puterea politică. Românii au acceptat sacrificiul viitorului în numele prezentului. Frenezia consumistă, întocmai ca și cea din 2007-2008 soldată cum se știe cu o foarte gravă criză, afundă țara în vâltorile unei puternice contradicții. Aproape toate disponibilitățile bănești se îndreaptă spre susținerea consumului în detrimentul stimulilor economici cărora li se taie alocările. Să nu ne amăgim. Rezultatele economice cu care se afișează actuala putere se raportează la 90% aport investițional străin și abia la 10% aport investițional autohton. În consecință, alimentăm consumul populist prin împrumuturi. Am ajuns deja, în câțiva ani, la 96 miliarde Euro numai împrumuturi externe. Ele curg în continuare săptămânal, lunar, amanetând viitorul generațiilor de mâine. Și nu stimulăm prin aceasta economia autohtonă de vreme ce consumăm masiv produse străine.

Această realitate devastatoare, în care statul și instituțiile sale se prăbușesc pe fondul degradării economice, prevestind un viitor sumbru, se pare că este pe punctul de a-i trezi pe români din somnul rațiunii. Generațiile tributare mentalității de slugă la stăpân se consumă încet, încet. Generațiile tinere, stimulate și de cei aproape cinci milioane de români din diaspora, sunt chemate să schimbe trendul evolutiv al lucrurilor.

Cred că ultimele evenimente pe scena vieții sociale și politice îndreptățesc, în sfârșit, speranțe reale în acest sens. Maleficul Dragnea și gașca care-l susține sunt în pierdere masivă. Dacă un personaj de talia Ecaterinei Andronescu, o figură totuși de talie universitară printre troglodiți, cu un palmares și prestigiu remarcabil în sânul partidului, a ajuns la disperare afirmând răspicat că este în pericol atât partidul cât și țara, însemnează că situația este gravă privită din însuși interiorul PSD. S-ar putea ca vântul schimbării să bată în pânzele țării inclusiv cu aportul unor pesediști realiști.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Opinii
  • Contact