X

România nu-i Sibiul

Alin Bratu

Așteptările față de președintele Iohannis sunt imense. O parte însemnată din populație îi cere acțiune. Vor să aibă în el un om care se opune majorității parlamentare PSD – ALDE. Vor să fie omul de care să se agațe atunci când totul pare dărâmat. Vor să fie el punctul de stabilitate într-o lume care pare să se surpe.

O altă parte îi cere să stea cuminte. Să fie inexistent și să aprobe tăcut toate mișcările propuse de coaliția aflată la guvernare. Și asta pentru încă doi ani, ca apoi să facă loc unui social-democrat destoinic. Sau pentru unul din ALDE, dacă altfel nu se poate.

În ciuda acestor zgomote de fond, Iohannis pare impasibil. Atunci când țara pare a fi întrat în spirala haosului, el trimite o notă telegrafică pe Facebook: ”măi copii, stați liniștiți. Jandarmilor, n-ați fost cuminți. Veți fi pedepsiți. Jucați-vă frumos”. Într-un moment de isterie generală, președintele pare să fie deranjat că a fost întrerupt de la un serial extrem de interesant. Și i-a nemulțumit pe toți. Pe unii că a părut insensibil, rece și comun. Pe alții că a părut să țină partea mulțimii reacționare. Calmul lui nu contaminează pe nimeni. Dimpotrivă. Calmul președintelui creează valuri imposibil de controlat.

În Sibiu, în primul său mandat, Iohannis mi se pare că a fost la fel. Același ca președintele de acum. Un munte de calm, într-o perioadă absolut isterică. Predecesorul său tocmai ce-și scosese scaunul de la birou în fața primăriei. Să-l ia oricine, că el nu mai suportă. În Consiliul local a avut parte de un haos general. Cu PRM-iști în culmea gloriei, cu PSD-iști la care cei de acum se uitau ca la niște icoane, cu pediști și liberali la fel de ostili, de multe ori, ca social-democrații. Dar a adus un calm care s-a extins apoi în societatea sibiană. E drept, de la al doilea mandat încolo. Iar sibienii i-au iertat prieteniile, i-au iertat fobia de a sta de vorbă cu mulțimea, i-au iertat și lentoarea cu care s-au început anumite investiții sau lucrurile care nu au mers așa cum ar fi trebuit. Și asta, pentru că a adus o imagine, a adus calm, a scos partidele și politicienii afară din administrație, a adus predictibilitate.

În comparație, Iohannis a avut în acest mandat aproximativ aceeași atmosferă ca în Sibiul anilor 2000. Doar că există o altă intensitate, o cu totul altă miză. Și nici el nu poate fi primarul României. Încolțit de o majoritate ostilă, Iohannis a încercat să fie același om. Pozitiv, calm, în limitele legii. Doar că nu e suficient. Iar atunci când a încercat să forțeze, a părut stângaci.

Sibiul nu e România. Funcțiile nu sunt aceleași. Timpurile nu mai sunt aceleași. Și nici așteptările oamenilor. Iohannis poate va primi o nouă șansă din partea românilor, însă pentru a avea o Românie care să crească pas cu pas, așa cum își dorește, va avea nevoie și de un guvern. Va avea nevoie de stabilitate, pentru a avea timp să le arate românilor cum se poate face politică civilizat. Nu va ieși sub nicio formă din formatul pe care deja îl cunoaștem. Pentru că de fapt nu e un om politic, care să-și schimbe firea în funcție de vremuri. E un ardelean care știe foarte bine cine e, cum e și ce poate să facă. Și probabil că românii nu sunt încă pregătiți pentru așa ceva.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact