De ceva vreme, pe ”insipida” Cale a Dumbrăvii, porțiunea cu sens unic, la un demisol dinspre intersecția cu bulevardul Mihai Viteazul, funcționează un restaurant. Pe timp de vară, Phoenix Fine Art Cuisine (pe numele întreg) beneficiază și de o terasă, astfel că acum capacitatea îi este dublă față de ce se va întâmpla în sezonul rece.
Restaurantul nu are meniu. Deocamdată. Pentru că bucătarul-proprietar, care de formare este inginer și care a decis să-și schimbe brusc traiectoria, a vrut să vină cu o altfel de idee. Ideea zilei a numit-o el: adică dacă omul are pui sau porc și ceva legume, mergi la el la restaurant și îi ceri să îți prepare din ce are omul în ziua respectivă. Se pare că proiectul nu a funcționat tocmai după ideile inițiale. Dar, despre asta, îți va putea povesti chiar bucătarul, din spatele blatului care îl desparte de sala de mese: bucătăria de la Phoenix e una deschisă, așa că, practic, poți mânca chiar la blatul-bar, din spatele căruia bucătarul nu va înceta să îți povestească despre experimentul său culinar. ”Venea lumea și nu prea știa ce să ceară. Așa că am făcut un fel de meniu al zilei și dacă vrei ceva anume, mâine acel ceva devine ideea zilei și îl pun în meniu, dacă nu a venit deja cineva cu o altă propunere”, vorbește Cristi, după cum se recomandă bucătarul fost inginer.
La ora la care am fost noi, nu mai era nimeni prin restaurant. În meniul zilei era o ciorbă de tarhon cu cartofi și o iahnie cu cârnăciori. Dar bucătarul nu se lasă și îți povestește cum a încercat până acum peste 80 de rețete, de la mâncare indiană cu pireu la coaste cu sos barbeque, antricot de angus cu țelină și legume, chiar și shaorma la cuptor, paella, ba și mici reinterpretați în foietaj, ardei umpluți, mazăre cu pui sau chiar și un fel de tigaie picantă cu mămăligă și cartofi la cuptor. ”Pe asta niște turiști israelieni mi-au cerut-o”, îți arată Cristi pozele de pe telefon cu preparatul respectiv. În rest, rețetele le are de la mama lui, le mai culege de prin cărțile lui Jamie Oliver și alte cărți pe care oricând e dispus să ți le arate.
Pentru că nu mai era lume, iar bucătarul – ospătar – patron avea chef de povești, m-am așezat la bar, unde mi-a așezat rapid ciorba zilei respective în față. ”Banala” ciorbă combina dincolo de gustul afumăturii de porc, al cartofilor, și al tarhonului, și umbra unei mâini discrete de mărar și a unui pumn de mazăre, plus o poală de alte legume. Și deși venisem nu foarte flămând, nu m-am lăsat până nu am dovedit farfuria care l-a început nu credeam că avea a mă impresiona.
Ciorbă de tarhon cu cartofi și afumătură
Până să se prăjească și cârnăciorii pentru felul principal, bucătarul mai aduce o farfurie cu niște cârnăciori. ”Pentru bere”, lămurește el, de fapt un motiv pentru a povesti și istoria cârnăciorilor, aduși de la Deva, de una un ”bun prieten” care, la fel, și-a lăsat nu mai țin minte ce afacere pentru a crea mezelurile ale căror rețete le-a găsit uitate prin niște arhive vechi ale familiei. Care poveste se leagă, mai apoi, cu cea a lui Nicu Covaci, de la Phoenix, care mănâncă adesea pe aici și mai are și câte o cântare. Și până să se prăjească bine cârnăciorii, mai e timp și de povestit despre deserturile pe care le face, de la tot felul de torturi, la plăcintă americană, plăcintă cu piersici plate, cu prune ori cu mere.
Iahnia de la felul principal... ce poate fi deosebit la o iahnie, mai ales că omul nu caută briz-briz-uri prin farfurie? Ei bine, în cazul de față era vorba de una gătită după ceva rețetă englezească – povestea tot bucătarul – la care a mai îndrăznit el să pluseze cu niscaiva coriandru și anason. Și, ca un făcut, al naibii că iahnia respectivă chiar avea un alt gust față de clasicele boabe fierte pe care românii le mănâncă în zilele de post. Alăturat, cârnăciorii ușor picanți și cu ceva urme de oaie prin interior, completau gustul unei mâncări simple, de altfel, dar cu gust nou.
Înainte de plecare, musai să primesc și prăjitura, insistă omul. Era vorba de plăcinta cu piersici plate. N-am mai apucat să o fotografiez, că de la prima linguriță de gust nu m-am oprit până nu am terminat-o.
La final, pe nota de plată erau trecuți 33 de lei: 23 de lei pentru ideea zilei cu tot cu prăjitură, iar restul pentru berea fără alcool. ”Dacă ai vreo ideee, scrie-mi pe grupul de WhatsApp și mâine îți pregătesc”, mi-a mai urat bucătarul, înainte de a-și lua în primire grupul care rezervase toată terasa.
Anghel Salină
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Nicu Covaci , Mihai Viteazul , restaurant sibiu , Calea Dumbrăvii , Jamie Oliver , Phoenix Fine Art Cuisine , ideea zilei , Anghel Salină , Phoenix Mecano , Pentru Sibiu
Vizualizari: 9427
Ultimele comentarii
Acum 10 ore
MB
Acum 11 ore
Claudiu
Acum 11 ore
Liberal autentic
Acum 11 ore
Neli Oproiu
Acum 11 ore
Bobo