X
suspect

Suspect de Sibiu: Ziua controlor la Tursib, noaptea hip-hopper în club

Suspect are 21 de ani, e din Sibiu și e hip-hopper. În timpul săptămânii însă, se recomandă Macrea Lucian Theodor, iar forma de salut folosită în timpul lucrului este „Biletele la control, vă rog”.

Theodor este artist „cu acte în regulă” de vreo patru ani și controlor la Tursib de doi ani. Se dedică în egală măsură celor două principale activități din viața sa, iar cel mai mare vis al său este să aibă un concert într-o sală enormă și cu casa închisă. Deocamdată însă, fetele îl opresc pe stradă pentru că îl recunosc din autobuz.

Reporterul Turnul Sfatului a vorbit cu tânărul sibian despre experiențele din autobuz, băieții care plâng atunci când iau amendă, dar și despre versuri scrise din experiențele de viață și visul lui cel mai mare.

Ai avut vreo experiență mai ciudată, hazlie în autobuz?

Eram în timpul programului și am urcat într-un autobuz. Am dat peste un bărbat care nu avea bilet și care era complexat că nu mă prezint. Deși, dacă stai să te gândești, noi avem legitimațiile în piept iar dacă stai să te prezinți la fiecare în parte când ceri biletul nu mai ieși prea curând din autobuz. În sfârșit, tipul era foarte agresiv. I-am spus că dacă nu prezintă biletul va trebui să îi aplicăm o sancțiune. M-a luat de gât și m-a împins. Eu m-am ținut de el să nu cad și am ajuns până la urmă amândoi pe podea. Într-un final, am lăsat de mine, l-am ignorat, dar l-am dat jos din autobuz când am coborât. Când sunt la muncă sunt foarte autoritar, pentru că aia e meseria mea – să îi fac pe oameni să înțeleagă că trebuie să își ia bilete.

Plâng fetele când le dai amendă?

Plâng. Dar să știi că plâng și băieții, asta e mai amuzant. Să-i vezi când le spun că trebuie să îi sancționez și încep cu dramele. Dar nu poți, măi, să-i lași așa, mai ales când vezi că au telefoane mai scumpe decât o mașină sau mai știu eu. Pe de altă parte, vezi și când e un om necăjit și pe ăla clar îl ierți.

suspect

„Suspect” în uniforma de controlor

De ce ai ales numele de scenă Suspect?

Eram deja la al doilea concert și încă nu aveam nume de scenă. Aveam o îmbrăcăminte mai ciudată în perioada aceea, niște pantaloni cu o talie foarte joasă și arătau ca niște pijamale. Toată lumea mă striga „dubios”, pentru că se pare că așa și arătam.

Ai ajuns în punctul în care să fii recunoscut pe stradă?

Acum ceva vreme, chiar m-au oprit niște fete pe stradă. Voiau să facă o poză cu mine, dar nu pentru că m-au recunoscut ca Suspect, ci pentru că le întâlnisem în autobuz, în timpul orelor de muncă.

Când ai început să cânți?

Cânt de când eram mic. Am moștenit urechea muzicală de la tata, cu siguranță. El cântă în corul bisericii și, pe lângă asta, de mic copil mă învăța melodii de la Iris, Scorpions…era un fan înfocat al rock-ului. Așa că îl trezeam dimineața devreme și îl rugam să mai cântăm câte ceva. De multe ori îmi mai spune și acum „Hai să facem un featuring” (râde). Oficial am început să cânt acum vreo patru ani. Primul concert a fost în iunie 2014. Cântam în deschideri și acum încet încet îmi fac publicul meu. E greu însă, pentru că hip-hop-ul în Sibiu e cam mort. La început găseam unde să improvizăm locuri pentru înregistrat, cu cofraje de ouă, trebuia să închidem tot, să oprim televizorul, să fie liniște totală…

suspect

Spune-mi câte ceva despre muzica ta. Am văzut că ai o melodie intitulată „Adio, bunico”.

Încerc să transmit anumite mesaje în legătură cu modul în care văd eu viața. Bunica mea a murit în 2009 și am spus că e un mod frumos prin care pot să îmi iau la revedere de la ea. Primele două melodii pe care le-am cântat nu au fost scrise de mine, dar a treia da. Prin 2014 am scris-o, iar titlul piesei este „Imaginația”, dar nu prea are legătură cu versurile de fapt. Fiind prima piesă scrisă de mine, nu știam exact ce să scriu așa că am pus doar câteva versuri acolo. Acum deja am mai multă experiență și se simte în versurile mele. Nu mă inspir de undeva anume, ci mai degrabă din ce trăiesc.

Despre experiențele din autobuz nu te-ai gândit să scrii o piesă?

Sincer să fiu, da. Dar nu prea știu ce aș putea să scriu și cine ar asculta așa ceva (râde).

Unde ai concerte?

Cam în crâșme, ca să zic așa. Marea majoritate le-am avut în Da Vinci, iar după ce s-a închis am mers în alte localuri de acest gen, Underground, fostul Resident, Premier…am participat în schimb la Sibiu Sound Festival. Nu a fost un public prea mare, dar a fost o experiență diferită.

Care e planul pentru viitor pe plan muzical?

Dacă ești artist doar pe plan local, nu ai nicio șansă. Evenimentele de rap de aici sunt doar cu nume mari. Până nu merg la București, nu are rost să mă gândesc. În momentul de față vreau să-mi termin studiile și apoi voi vedea ce o să fac. Cel mai mult îmi doresc să ajung să cânt la Arenele Romane sau într-un alt spațiu foarte cunoscut și căutat și concertul meu să fie sold out.

Ai un tatuaj interesant pe mână. Ce reprezintă?

Reprezintă primii mei bani lucrați. Acum trei ani m-am angajat la un Call Center. Mama mi-a spus „E primul tău salariu, trebuie să faci ceva pentru tine cu ei, ceva ce să nu uiți toată viața”. Așa că a doua zi după ce am luat banii, m-am dus și mi-am făcut un tatuaj, apoi m-am dus acasă și i-am arătat. Semnifică timpul petrecut alături de familie, reprezentat de un ceas găsit într-o tolbă-n frunze.

suspect

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact