X

După 20 de ani

Bogdan Brylynski

În ultima săptămână am fost la cinematograf mai des decât în ultimii 10 ani. Pe undeva, de înțeles, pentru că în toți acești ani nu poți pretinde că Sibiul a avut cinematograf. Hruba denumită pompos Arta, în ciuda ochelarilor 3D și standului de gustări fără de care văd că nu se mai poate vedea un film, n-o poți înregistra în dicționar la cuvântul cinematograf. Era, mai degrabă, un loc unde puteai vedea un film mai inconfortabil decât în propria sufragerie dar pe un ecran mai mare. Și asta într-un oraș care se bucură în fiecare an de cel mai important festival de film documentar din țară, de al doilea TIFF ca mărime din România plus multe alte evenimente cinematografice ce reunesc de fiecare dată mii de oameni în fața ecranelor. Poate asta a fost și cheia succesului acestor evenimente, faptul că oamenii erau hămesiți după film fără alte variante decente la îndemână.

Telenovela Casei de Cultură ne-a enervat pe toți într-o oarecare măsură, sunt convins. Singurul spațiu de masă al orașului a stat sub lacăt ani de zile în timpul unui slalom uriaș printre interese locale și legislație aiuristică iar într-un sfârșit a scos capul la lumină. În sfârșit are și orașul ăsta un cinematograf decent. Că era nevoie de așa ceva se vede cu ochiul liber în față, înaintea fiecărei proiecții de film. Centrul Cultural „Ion Besoiu” a fost efectiv sub asalt în ultimele săptămâni. Moromeții, cu casa plină. Bohemian Rhapsody, cu casa plină la fiecare proiecție. Coadă la bilete, oameni necăjiți că n-au mai prins loc la proiecție, ultima săptămână a fost aproape ca un festival. Cum naiba au putut trece atâția ani fără ca orașul ăsta să aibă un cinematograf decent? Iar acum, că s-a deschis supapa, urmează o adevărată explozie. Într-un an, un an și ceva, vom avea aproape 20 de săli de cinema în oraș o dată cu deschiderea noului mall și cu încheierea lucrărilor la mall-ul din Șelimbăr. Prea multe, după părerea mea, dar după o secetă atât de îndelungată ar fi chiar culmea să te plângi.

Iar impactul unui cinematograf e uriaș. De două săptămâni cred că tot Sibiul, ba poate chiar toată țara ascultă Queen. Bohemian Rhapsody este un film absolut fabulos, l-am văzut de două ori în două zile consecutive, complet cucerit de modul în care a fost spusă povestea și de sublimul muzicii create de Freddy și cea mai mare trupă din istorie. Sentimentele care te încearcă pleacă de la admirație totală la nervi și furie că am ratat poate cea mai importantă filă din istoria muzicii sub bocancul comunismului. Dar în același timp, auzi copii pe stradă cântând Galileo, Galileo Figarooo, și îți dai seama că mult din ce s-a pierdut poate fi recuperat. Mergeți la film, la Bohemian în primul rând, mergeți la film pentru că, în sfârșit, am intrat și noi în rând cu lumea și avem un cinematograf de care să nu ne fie rușine.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Ion ionescu

    Sa ne bucurăm de un mall, un stadion sau un cinematograf în sec XXI denota o înapoiere majora a Sibiului din acest punct de vedere si un decalaj fata de alte orase din România, nu mai zic de occident

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact