X

Limbajul universal: frica, mânia, tristețea și bucuria

Alin Bratu

Se spune că după omul social din antichitate, omul religios din evul mediu, prezentul și viitorul ni-l prezintă pe omul emoțional. Societatea nu mai e de mult așa cum și-o închipuia Aristotel, iar religia sperie pe tot mai puțină lume. Așa se face că unul din puținele instrumente cu ajutorul căruia omul mai poate fi condus o reprezintă emoția.

Pornind de la cele patru expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparținând oricărei culturi de pe planetă: frica, mânia, tristețea și bucuria și până la cele opt stări emoționale principale ale omului: mânia, tristețea, frica, bucuria, iubire, surpriza, dezgustul și rușinea, toate sunt folosite acum, și poate fi doar începutul, pentru a instala curente politice. Și pentru a conduce.

S-a vorbit mult și pe bună dreptate de votul emoțional dat de români de-a lungul timpului. Mai ales la alegerile prezidențiale, acolo unde lupta a părut tot timpul mult mai umană. S-au confruntat persoane cu trecut, familie, caracter și ambiție și nu neapărat idei și structuri politice.

Dar de la vot, până la viața de zi cu zi nu a mai fost decât un pas. Facebook-ul cu toată adunătura lui de personaje e cel mai complet tablou al societății în care trăim. Nu știu dacă ați apucat să observați, dar orice personaj care pică în malaxorul public, în urma unui gest sau a unei declarații, nu are cum să iasă decât rupt în milioane de bucăți. Dar intră și ies în intervale de timp în funcție de nevoile populației de refulare. Imaginați-vă un joc de fotbal, așa cum jucam în copilărie. Toți, indiferent de echipa din care făceam parte, alergam după minge. Scopul era să dai în ea, nu neapărat să dai gol. Și toți fugeau ca bezmeticii după minge. Fotbalul modern ne arată tactici, felul în care fiecare jucător acoperă doar o anumită zonă din teren, iar fiecare este specializat pe un rol. Nu e cazul în societatea noastră.

Jocul public de acum se desfășoară sub forma ”țurcii” din copilărie. Gloata aleargă dintr-un capăt în celălalt al gazonului pierzând timp și energie fără sens. În plus, de cele mai multe ori, pleacă după fentă, pentru că mingea nici măcar nu e acolo. S-au obișnuit atât de mult cu acest joc, încât oamenii nici nu mai urmăresc mingea, ci doar mulțimea. Aleargă cu ochii injectați doar pentru că jumătate din familie, colegii de la serviciu, prietenii din copilărie și vedetele din pagină aplaudă implicarea.

Avantajul celor care fac regulile e că acum toată lumea se joacă. Toată lumea, într-un fel sau altul, e ancorată în cotidian. Nu neapărat cel real, ci în cel impus. Accesul la Facebook te face din start deosebit de inteligent, participant ca orice prieten din listă la viața publică a cetății. Ești acolo, comentezi, dai like, reacționezi, mai pui un emoticon. Ești cot la cot cu liderul de partid, cu parlamentari, faci glume cu primarul și reacționezi la pozele de vacanță ale șefului de multinațională. Ești acolo. Contezi. Dar…

Lupta e veche, doar armele sunt noi.

În 1950, Occidentul, pentru a lupta împotriva bruiajului rusesc, a lansat ”Campania adevărului”, o luptă pentru ”mințile oamenilor”, afirmând că propaganda folosită de ”forțele comunismului imperialist” poate fi înfrântă doar prin ”adevăr simplu, clar, natural”. Și s-au înființat Vocea Americii, Radio Europa Liberă și Radio Eliberarea.

Acum, Rusia ne spune pe față că rolul mediei în războiul informațional este de a demonstra că modelul democrației liberale occidentale este disfuncțional. ”Poate că sunteți săraci, dar sunteți săraci într-o țară măreață, iar măreția are un preț”, spune presa controlată de Kremlin. E foarte clar pentru toată lumea că Rusia urmărește să erodeze susținerea valorilor euro-atlantice, pentru a-și spori astfel puterea. Exploatează tensiunile etnice, lingvistice, regionale, sociale și istorice și promovează cauze anti-sistem, dându-le apartenența legitimității în tot flancul vestic al Uniunii Sovietice.

Doar că modelul e preluat acum de aproape toată lumea.

Sunt teorii cunoscute de manipulare. Există strategia de distragere a atenţiei în care atenția publică e inundată de lucruri false, fără valoare, strategie prin care creezi probleme pentru a rezolva alte lucruri pe care societatea nu le-ar accepta niciodată, există strategia graduală, unde problema reală e prezentată fragmentat, astfel încât șocul să nu fie la fel de mare, iar reacția să fie estompată. Sau este strategia de autoînvinovățire, unde lupul se transformă în oaie rănită pentru o perioadă. Sunt teorii cunoscute de manipulare.

Poate părea teorie.

Dar…

Ministrul de Finanțe, propune: „Românii din străinătate să aibă permis de muncă doar pe 5 ani în altă țară”.

Viorica Dăncilă: Nu există niciun proiect de amnistie şi graţiere pe masa Guvernului.

Liviu Dragnea: S-a încercat asasinarea mea!

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    2cents

    Interesant că amintiți de teorii manipulatoare, “omul emoțional”, FB, etc. TS ce forme de manipulare a folosit cu prilejul referendumului? Sau doar s-au preluat pe model “raspandac” teoriile fabricate și aruncate in media de către usr și alte ong-uri pro lgbt?? Ne e dor de un interviu TS, de 1 iunie, cu domnul/doamna Vlad Viski.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact