X
radu vancu

Interviu cu scriitorul Radu Vancu: „Politica e o obsesie și un interes evident al vieții mele”

Activist și artist în egală măsură, sibianul Radu Vancu și-a lansat la finalul lunii noiembrie primul roman, „Transparența”. Scriitorul poate fi văzut adeseori în Zona Liberă de Corupție din fața sediului PSD, fiind unul din liderii mișcării Vă Vedem din Sibiu. Cu toate că în ultimii ani a fost mai mult activist decât artist, iată că a reușit totuși să ducă la bun sfârșit o carte care cuprinde nu doar iubire, Sibiu și transparență, ci și reactivismul artistului la răul de ieri și de azi.

Radu Vancu a vorbit cu reporterul Turnul Sfatului despre semnificația cuvântului ales ca titlu pentru primul său roman, modul în care reușește să se desprindă de haina de scriitor și să o îmbrace pe cea de activist, dar și despre lupta românilor cu scena politică actuală.

De unde a venit ideea primului tău roman – Transparența?

Când am început să o scriu, nu știam că o să fie o carte despre transparență, deși tema asta se instalează foarte repede, practic din prima pagină ea intră în scenă. Pe parcurs ea a devenit cumva refrenul obsedant al cărții pentru că pe măsură ce scriam o carte despre lucrurile nevăzute de la facerea lumii, cum spunea cineva, era tot mai limpede că tot ceea ce e esențial pe lume e ceea ce ochiul nu percepe, ceea ce se poate vedea cu inima sau cu senzori mai subtili decât cei oculari. Tot ceea ce are lumea esențial de fapt e în transparențe. Omul interior, despre care vorbește creștinismul, sufletul, sentimentele, chiar abstracțiunea ideilor, viața interioară, spațiul acesta în care se articulează toate creațiile – de la literatură, muzică, matematică – absolut toate plăsmuirile esențiale ale omului sunt nevăzute pentru ochi, sunt transparențe. Atunci, într-un fel, poți rezuma toată istoria lumii spunând că e un efort continuu al nostru spre transparență. Poți să spui că lumea e de fapt un salt continuu și disperat înspre transparențele acestea esențiale. Pe măsură ce scriam cartea, eram tot mai convins că de fapt asta este, dincolo de povestea de dragoste din interiorul ei – e un tratat către transparență.

transparenta radu vancu

Rămânem încă puțin la cuvântul „transparență” și te întreb: tu ești un om transparent?

Într-un fel literatura e efortul de a scoate în transparență lucrurile ascunse din noi și de regulă literatura se ocupă cu lucrurile ascunse din zona negativului, cu fricile noastre, spaimele, lucrurile inavuabile de multe ori. Istoria literaturii, să zicem de la Gilgamesh până la Solenoid e de fapt o sumă de obscurități, întunecimi, zone neexplorate de om sau în care omul se teme să se ducă, zona noastră animală cum o numea Freud. Din punctul ăsta de vedere, literatura cam asta înseamnă, să iei obscuritățile oamenilor și să le aduci în transparență. Eu asta am încercat să fac în scrisul meu, care până acum a fost aproape exclusiv de poezie. A fost o încercare de a scoate fricile mele, spaimele, traumele mele, de la moartea lui tata la diverse alte spaime, la fosta adicție alcoolică și de a le aduce la lumină. Nu sunt sigur că asta te face transparent. Sigur că toți scriitorii speră asta, că punându-ți obscuritățile, spaimele, întunecimile în pagină, vei rămâne cumva mai cristalin, prin tine va trece lumina ca printr-o fereastră. Mă îndoiesc că se întâmplă așa. Pot să spun din experiența proprie că rămân zone întunecate, neexplorate, că spaimele nu ies atât de ușor, literatura nu e chiar un exercițiu de exorcism perfect și într-un fel asta e partea bună, pentru că îți garantează că mai e material și pentru mai departe, că mai ai ce să exorcizezi, mai ai ce să scoți din tine.

Este Sibiul transparent?

Pe mine m-au hipnotizat întotdeauna catedralele gotice. Peste tot unde merg în Europa încerc să văd dacă există o catedrală gotică. E fascinant să vezi cum sentimentul european s-a construit și prin eflorescența aceasta a goticului, de la un capăt la celălalt al continentului. Practic, atunci când călugării cistercieni din Citeaux au inventat goticul, în câteva zeci de ani era exportat în toată Europa. E un efort admirabil. Astăzi nu știu dacă am reuși să fim la fel de rapizi în a construi așa ceva. Deci pentru mine în bună măsură Europa înseamnă goticul acesta care e tot o aruncare a materiei spre cer, un efort spre transparență. Toate turlele gotice sunt niște săgeți înfipte în transparență. Iar dintre turlele gotice din Europa, cea a Sibiului e pentru mine una din cele mai hipnotice. Și nu spun asta din patriotism local, nu doar ca să gâdil sentimentul sibian al ființei, ci realmente Catedrala Evanghelică e miraculoasă pentru mine. Felul ei de a domina cumva orașul și a se înfinge așa…orașul de jos și orașul de sus converg cumva înspre culmea asta care e inima Sibiului, în care se află catedrala și ea de acolo țâșnește spre cer ca un fel de efort colectiv al Sibiului și se înfige în el, construind peisajul acesta care e marca Sibiului.

Când am început să scriu romanul acesta care știam că va construi un fel de mitologie locală, mi-am dat seama că Sibiul e un oraș ideal pentru un astfel de roman halucinat și cumva mistic cum e „Transparența”. Pentru un roman mistic, catedrala e cheia de boltă perfectă. Nu puteai să îți dorești un decor mai potrivit decât cel al Sibiului.

radu vancu

Politica actuală e o traumă a ta? E ceva ce te-ar determina să începi să scrii o altă carte?

E o obsesie și un interes evident al vieții mele, dar n-aș califica-o chiar drept traumă. Un om are relativ puține traume în viața lui și acelea au o semnificație simbolică teribilă. Traumele sunt, ca să folosesc aceeași metaforă arhitecturală, chei de boltă ale construcțiilor noastre interioare. Nu știu dacă politica e așa ceva. Este ceva ce mă irită teribil, e adevărat. Îmi irită sentimentul justiției, îmi irită bunul simț, e inadmisibil să trăiești într-o țară în care analfabeții ajung prim-miniștri, în care persoane cu o atitudine morală atât de joasă cum e Liviu Dragnea ajung pe poziții de șefie în statul român și vor să schimbe toată arhitectura justiției…asta te irită îngrozitor, dar e mai degrabă o iritare care implică o zonă importantă a vieții mele, dar nu aș duce-o acolo unde se află traumele și fricile mele reale. Poate și pentru că știu că în războiul ăsta vom câștiga. Traumele sunt de regulă războaie gata pierdute. Ori eu sunt sigur că bătălia aceasta politică noi o vom câștiga, mi-e foarte limpede că domnul Dragnea nu mai are cum să câștige și pentru că reacția străzii a fost atât de fermă până acum și pentru că între timp s-a activat și opoziția și a început să crească și să facă ce trebuie făcut și pentru că Europa s-a activat decisiv și a preluat narațiunea străzii.

Ca să rezum, nu e o traumă, pentru că e o bătălie pe care o vom câștiga, dar e o bătălie importantă, ba chiar esențială pentru felul în care va arăta România noastră și România copiilor noștri, România lui Sebastian (n.r. fiul său).

Am trecut de la artistul Radu Vancu la activistul Radu Vancu. Te-ai gândit poate să le combini cumva pe cele două?

M-am gândit de la început și nu am vrut să le combin. Când eram întrebat despre granița artistului cu activistul, unde începe artistul și unde sfârșește activistul, dădeam răspunsul lui Amos Oz care și el e foarte implicat în politică, civism, în reactivitatea asta la răul politic, și el a spus „Am două pixuri. Cu unul scriu romanele, cu celălalt scriu articolele de atitudine și de reacție politică”. Asta răspundeam și eu. Însă cu vremea, împotriva voinței mele, poezia mea dintr-o carte la care lucrez încă are câteva zeci de poeme în care e doldora de reactivitate politică, de nervi politici, adică inevitabil au ajuns cumva să se amestece. S-a îmbibat viața mea atât de tare și de forma asta de activism, încât a trecut inevitabil în poezie. De asemenea, romanul „Transparența” are zone de reactivitate la răul istoriei, implicit la răul politic, care sunt una din mizele mari ale cărții – reactivitatea la aberațiile majore ale ultimului secol european. Nu cred că poți să scrii un roman care să încerce să explice cât mai mult din lumea asta, fără să ataci problema răului.

 

De la Vă Vedem încoace, tu practic ai fost aproape în fiecare zi în Zona Liberă de Corupție, timp de 15 minute. În același timp scriai la roman. Cum reușeai să te desparți de ceea ce scriai și să ajungi în față la PSD și să fii cu mintea acolo?

Uneori, stând acolo în fața sediului PSD, la 5-10 minute distanță de scrisul de roman, aproape de piața despre care uneori se întâmpla să scriu, aveam o senzație foarte stranie. Realul devine așa fantasmatic, revolta la răul din roman se conjuga evident cu revolta la răul imediat din politica noastră contemporană și e o senzație pe care cred că prozatorii o trăiesc mai frecvent decât poeții, aceea că realul devine virtualizat așa, că ficțiunea lor cumva erupe în lume. În ce priveste însă switch-ul, nu mi-a fost greu. Niciodată nu mi-a venit greu să-mi activez creierul de artist să spunem, pentru că am crescut într-o familie destul de numeroasă. Sunt cel mai mare din cinci frați și a trebuit de când eram mic să îmi fac mica mea muncă de elev cu ei alergând în jurul meu și asta mi-a dat un fel de imunitate la condițiile din jur. Pot să scriu aproape oriunde și aproape oricum, fără tabieturi. Pur și simplu știu că am de scris, mă așez și încep să scriu. Uneori maximul meu tabiet e că am nevoie de o cafea.

 

Foto: Rareș Helici

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

9 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Realist

    Pseudoartistului ăstuia nu i-au oferit părinții destula atenție în copilărie de suferă de lipsa ei acuma? Că altfel, legătura lui cu politica e _____

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  6. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    periscop

    Ce jallnici sunt acești cârcotași, clienți pesediști ori simpli băgători în seamă, pe care succesul unui om de valoare îl iau ca pe un afront personal…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Interviu
  • Contact