Ne-am reîntors la Benjamin SteakHouse. Ultima oară când am scris de acest restaurant a fost în aprilie 2017, când au adus carne de vită Wagyu. Am mestecat atunci din celebra carne de vacă japoneză și am lăsat fix 189 de lei pentru doar 350 de grame.
De data asta, am zis să fim ceva mai cumpătați. Așa că am ocupat o masă întreagă, ba am mai și cerut un scaun în plus. Ori noi, ori voi!
Am început lejer, cu un Cowboy steak pentru două persoane. De fapt, un antricot de vită cu os de până la un kilogram porția. În crud, cum ar veni... Dar după ce e preparată, mai ales că e și puțin mai grasă, ajunge să fie o porție decentă pentru un om simplu. Care a tăiat 20 de hectare de pădure, a mers cu tirul până la Botoșani și înapoi, după care a făcut 50 de lungimi de bazin la Olimpia. Acum, serios. Ca să te saturi, ai nevoie de o porție de două persoane. Am cerut să fie bine făcută, iar bucătarul a fost cu siguranță stresat. Cel puțin așa a arătat carnea. Pe margine era extrem de crocantă, iar în mijloc numai bună, suculentă. N-a curs sânge de vită în farfurie, ci doar un sos de ciuperci de pădure de la care sincer aveam cu totul alte așteptări. Mi s-a părut destul de fad, neinspirat. Ca o conservă de nectarine într-o livadă cu pomii plini de fructe coapte. Se putea cu siguranță și fără. Sau altceva. Dar n-am avut inspirație să zic pas. Am mai avut și o porție de cartofi prăjiți, dar am râvnit cu nesaț la o porție de sparanghel și la niște inele de ceapă pane. Dar mănunchiul de sparanghel a fost o minune. Doar surprinși cu puțin ulei de măsline, speriați cu un pumn de sare și zvârcoliți la foc încins câteva minute, au fost niște legume ideale. Sparanghelul mi se pare nemeritat de ignorat în majoritatea restaurantelor din Sibiu și e păcat. Mai ales că e cât se poate de local, dat fiind faptul că l-a adus pe aceste locuri însuși Baronul von Brukenthal.
Am încercat și obrăjori de vită. Nu mai mâncasem niciodată, dar am zis să încerc, la recomandarea unui comesean. Am dedus că nu sunt un fel foarte rutinat, din moment ce am început să punem pariuri la masă, despre care parte a corpului vacii va urma să am în farfurie. Ca să tranșăm situația, am întrebat ospătărița (apropo, angajații de la Benjamin par bine pregătiți, energici și eficienți, ceea ce rar găsești în Sibiu). Ne-a stricat toată distracția, pesemne sunt chiar obrăjori, cine s-ar fi gândit?! Cu gropițe...
În farfurie a rezultat o carne mult mai fragedă decât orice altă bucată de vită am gustat anterior. Pregătit cu un sos de vin roșu și garnisit cu piure de cartofi cu parmezan, felul este suficient pentru o masă decentă și satisfăcător pentru un gurmand. Recomand.
Masa s-a încheiat cu un tiramisu. Partea bună e că a fost preparat cu pișcoturi, față de ce se găsește prin oraș. Partea rea e că crema mi s-a părut cam apoasă, fără substanță. Dar per total, desertul este peste media restaurantelor din Sibiu. Ceea ce în mod normal ar trebui să te bucure. Dar...
Mâncărurile au fost drese cu multă veselie, foarte bine acceptată de personal, dar și de câteva pahare de bere și unul de vin.
La preț, nota de plată a fost și ea bine făcută. La fel ca vita. Antricotul – 112 lei, porția de cartofi prăjiți 8 lei, obrăjorii de vită – 48 de lei, sosul de ciuperci – 7 lei, porția de sparanghel – 12 lei, o bere Stella Artois – 10 lei, un tiramisu – 15 lei, un pahar de vin – 12 lei. Total: 224 de lei.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Benjamin Steakhouse , restaurant sibiu , Stella Artois , mancare sibiu , Benjamin Gottschlich , Pentru Sibiu
Vizualizari: 14274
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
MB
Acum 5 ore
Claudiu
Acum 5 ore
Liberal autentic
Acum 5 ore
Neli Oproiu
Acum 5 ore
Bobo