De curând, la marginea orașului s-a deschis un nou restaurant. Bine, e mult spus restaurant după cum e mult spus și margine, că doar șelimbărenii ni-s frați de sânge. Geografic vorbind, unitatea de alimentație publică numită este a Șelimbărului, se cuvine să le mulțumim că ne permit să servim ceva la ei în comună. E deschisă la parterul monstrului care a distrus toată priveliștea spre Făgărași, mastodontul imens deschis lângă Lidl, în apropiere de Dedeman. Da, mormanul ăla de moloz. No, la parterul lui, Papa a deschis „Super Papa”. Un fel de Super Mamma, dar cu tați. Sau un fel de Mamma Mia, cum spunea doamna oțărâtă care a intrat cu soțul agățat de-o plasă. N-au stat, că nu era ca la Mamma Mia, și chiar aveau dreptate.
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, doamna se referea tot la Super Mamma, dar fără să o intereseze neapărat cum se cheamă locanta de unde cumpără cât timp kebab-ul e fierbinte și cu de toate.Doamna cu pricina, care probabil și-a ostoit foamea la restaurantul de la Dedeman, avea mare dreptate. Nu-s cel mai mare fan al Super Mamma, dar pe lângă ce-a gătit soțul, Super Papa, e Gordon Ramsay pe lângă un grădinar. Am luat prânzul, sau brunch-ul, cum doriți, am fost la 12 și ceva acolo. Era aproape pustiu, cred că erau ocupate două mese din 20. Cu toate astea, prin tăvi cam bătea vântul. Meniul e o chestie întinsă pe toți pereții, îți ia 20 de minute doar să înțelegi ce și cum. Pe pereți e absolut tot ce îți dorești, în fapt, nu-i chiar chiar așa. Cât ma chinuiam să înțeleg ce și cum pot să comand au apărut vreo trei vecini cisnădieni după un kebab. Pe pereți erau 10 feluri de kebab, de avut, n-aveau. S-au întors și au plecat. Și mi-a venit rândul. Din cele 74 de ciorbe afișate am vrut să iau o ciorbă rădăuțeană. Nu ”erea”, dar am acceptat și ciorba de pui a la grec oferită drept alternativă. Iar la felul doi am luat un meniu Senior (au fost nașpa la faza asta) compus din chifteluțe marinate (arătau absolut decent în vitrină), pilaf de orez (am încercat să îl schimb cu niște cartofi țărănești, dar nu se putea, se băteau clienții la coadă pentru ei) și salată de murături. Bufetul de salate îți spunea exact ce să mânânci, cât s-a mâncat astăzi și ce să nu mânânci.
De exemplu, salata de vinete, care era neatinsă. La murături era gol. Sau aproape gol, ultimele resturi mi le-a înghesuit mie în bol și când s-au gătat asortatele a mai completat cu castraveți murați porția, ca să iasă la gramaj. Mi-am luat cumințel tăvița, chifla, cola la jumate și tacâmurile și m-am așezat și eu într-un colțișor. Ciorba, bunicică, n-am ce zice. Carne suficientă, zama groasă, chiar mi-a plăcut. Un pic cam prea sărată daca e să-i bag ceva de vină. Cât mâncam ciorba priveam însă cu groază spre farfuria cu felul doi. Unde ceea ce la început păreau doi stropi de ulei în plus, devenea o baltă cu pretenții de ocean, în fața ochilor mei. Curgea ulei din orez de zici că uleiul era o a doua garnitură. Ulei. Mult și cât încape. Am ferit eu cât am putut chifteluțele din calea șuvoiului, iar orez am cules de sus, să nu ajung la partea ce se scălda. Chifteluțele au salvat dish-ul, că au fost chiar gustoase. Iar chifla a fost suficient de moale cât să se plimbe prin sos și să nu te ridici de la masă flămând. 27 de lei a fost toată distracția. 22 mâncarea, 5 lichidul care să o împingă la vale. Să zicem că n-a fost cea mai reușită masă din viața mea, în același timp să le și dăm circumstanțe, că n-au deschis de mult și chestiile astea se pot îndrepta.
P.S. Ați auzit vreodată pe cineva spunând „mâncare ca la tata acasă”? Exact!
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 10278
Ultimele comentarii
Acum 29 minute
HBomb
Acum 52 minute
@Pol-Pot
Acum 53 minute
Soso
Acum 59 minute
Bunu
Acum 1 oră
A