X
cantina consistoriu

Prânz de 14 lei în centrul istoric: cantina în care lipsește un singur lucru

Săptămâna trecută am mâncat prima dată la cantina Consistoriului Evanghelic. În sfârșit am găsit un loc în centru unde, la amiază, cu 14 lei pot face o pauză de la inegalabilele donere de la Dabo.

Am mers acolo pentru că în această rubrică prea s-au înghesuit localurile de fițe. Pentru cine nu știe, la cantină se ajunge prin curtea Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice (Casa Filek), de vizavi de sediul FDGR. Oficial, la strada General Magheru, nr. 4. Trebuie să mergi până în capăt și găsești intrarea pe partea stângă. Inscripția „Cantină” de pe ușă nu e vizibilă de la distanță pentru cei cu miopie.

Prima impresie pozitivă am avut-o chiar la intrare. În primul rând, nu m-a deranjat mirosul de cantină, nu a fost respingător, așa cum se întâmplă de obicei. Creierul meu a reacționat destul de calm. Imediat cum intri în dreapta sunt două chiuvete unde poți să-ți speli mâinile cu apă caldă, dacă ești de pe drum și mai ales în zilele de epidemie de gripă. Mergi cu mâinile curate la masă – un mare plus.

cantina intrare

În cantină sunt două săli cu mai multe mese unite. În total, sunt aproximativ 30 de locuri într-o sală. Eu am ajuns după ora 12:00, când probabil vin mai mulți flămânzi. Era miercuri, zi în care meniul consta dintr-o ciorbă de orez cu tarhon la felul întâi și cartofi prăjiți cu șnițel de pui, pentru felul doi. Nu știam care e procedura, dar am înțeles imediat cum stau treburile: intri, plătești 14 lei pentru meniul zilei, iei un loc și aștepți să fii servit la masă; după, spui neapărat „Mulțumesc” celor trei-patru bucătărese și… cam acesta e protocolul.

Pe mese sunt aranjate farfuriile pentru felul întâi și tacâmurile. În mai puțin de un minut una dintre bucătărese mi-a adus un castron cu ciorbă, iar eu mi-am turnat cât am considerat că pot mânca. Un castron poate să ajungă pentru trei-patru persoane.

cantina ciorba orez

Ciorba a fost fierbinte și gustoasă, chiar dacă bucățelele de afumături din ea trebuia să le cauți „cu lumânarea”. Dar ținând cont că demult nu dădusem stomacului o ciorbă călduță, a fost tare bună. Mult mai bună decât cea din ziua precedentă, când am venit aici fără ideea de a scrie.

În timp ce mănânci, bucătăresele merg de colo-colo și aranjează pe mese: ba pun pâinea rămasă dintr-o farfurie în alta, ba schimbă tacâmurile, ba schimbă o vorbă cu cineva pe care îl cunoaște. Le auzi și discutând din bucătărie, încăperea de alături de unde ceri felul doi: „Să știi că în Germania sau Austria cei care muncesc primesc mai puțini bani decât cei care stau pe ajutor social”, aud o frântură de discuție…

După cum spuneam, la felul doi am primit o porție de cartofi prăjiți cu șnițel de pui. Cartofii au fost bine gătiți. Și puțină verdeață s-a găsit în bucătărie pentru ei: mi se pare corect să pui ori suficient, ori deloc, dar sunt la o cantină, sunt conștient de asta. Șnițelul în schimb a fost minunat. Aproape ca acasă. Crusta din ou și cașcavaș a făcut „toți banii”.

cantina cartofi snitel

La meniul de bază sunt incluși și castraveții murați. Aceștia erau într-o farfurie adâncă, destinată pentru mai multe persoane – fiecare își lua când avea nevoie. Nu arătau foarte apetisanți și nu mi-a plăcut că bucătăreasa îi aduna pe câte unul-doi rămași în farfuriile de alături și îi răsturna în farfuria din fața ta. În ciuda aspectului lor, au fost cei mai buni castraveți pe care i-am mâncat în Sibiu.

cantina castraveti

Am ieșit mulțumit, dar am zis că revin și a doua zi pentru a compara meniurile. A doua zi era ciorbă de legume și mămăligă cu tocăniță de porc.

Un plus pentru faptul că ciorba a fost fierbinte, un minus însă pentru gust. Nu-i ajungea ceva foarte important – carne. I-am pus un pic de sare, niște piper și am mâncat-o.

cantina ciorba legume

Pentru mămăligă și tocăniță n-am avut nimic de reproșat, decât că era cu prea mult sos. Pe care am fost nevoit să-l absord cu miezul de pâine – nu că nu-mi place acest procedeu. Deși cuburile de carne păreau uscate, au avut un gust irezistibil în combinație cu mămăliga și cu castraveții murați.

cantina mamaliga tocana

În concluzie, eu unul recomand prânzul la această cantină, măcar de două ori pe săptămână. Sau de trei. E adevărat că nu ești pe deplin mulțumit, dar e un preț corect pentru ceea ce ți se oferă. Riști la 100 de pași să scoți din buzunar de patru ori mai mult pentru cel puțin aceeași calitate. Sau mai rău. Eu așa voi face: pe săptămână, două donere și trei prânzuri sau invers.

Un lucru lipsește la prânzul de la cantina respectivă – un pahar de vin roșu sec rece…

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact