X

Țara arde și ”politica” se piaptănă

Gavril Dejeu

Rare momente istorice, în care acest străvechi proverb să se fi potrivit atât de bine ca situației în care se află  România azi. Probleme politice și economice de o  gravă importanță frământă lumea și, cu deosebire, arealul geopolitic în centrul căruia ne situăm.  Este vorba despre frământările pe tema surselor  de energie de care are nevoie Europa și, de altă parte, despre amenințările tot atât de grave la adresa securității generale, cu subliniere la adresa securității europene și, direct, la adresa securității noastre.

Germania, locomotiva Europei, stăruie pentru aranjamentele energetice cu Rusia, de a cărei gaz depinde baza ei economică. La fel și alte țări europene, ca de pildă Ungaria. În acest scop, se pune la cale conducta „Nord Stream 2” de transport al gazului metan direct din Rusia în Germania, pe sub Marea Baltică. Proiectul stârnește critici și nemulțumiri din mai multe direcții. De o parte Ucraina, Polonia, Țările Baltice și nu numai, sunt îngrijorate datorită faptului că noua linie de aprovizionare va înlocui-o pe cea actuală care traversează Ucraina, putând perturba grav situația – nu numai economică – din această zonă. Alte obiecțiuni, europene, dar cu deosebire americane, spun că Germania, și odată cu ea și Europa, își înfeudează economia Rusiei, cu deosebire acum când se ivesc la orizont tot mai multe și mai grave dispute pe teme de înarmare și securitate, între Statele Unite și NATO de o parte și Rusia de altă parte.

Într-adevăr, recent, SUA și Rusia au suspendat pe termen nedefinit Tratatul INF de interzicere a rachetelor cu rază între 500 și 5.500 km., adică tocmai cele care pot amenința cu precădere arealul european. De ultim moment, Rusia cere insistent Americii să desființeze instalația de la Deveselu, ca o condiție a reluării oricăror discuții pe tema înarmării și securității. Problema ne privește în mod direct, cu o notă de voalată amenințare.

Așadar, probleme arzătoare, grave și grele, în care vrând-nevrând, suntem implicați și noi.

Ce fac, cum răspund factorii de răspundere politică români acestor provocări de natură a  reinstaura climatul fostului război rece? Pur și simplu, nu răspund. Ei n-au timp să se ocupe de așa ceva. Nu-i vorbă, n-au nici pregătirea, nici aplombul necesar abordării  unor problematici de atare anvergură.

De doi ani de zile aproape singura preocupare  a politicii românești în care s-au angrenat Parlamentul, Guvernul – cu apăsare Ministerul Justiției – Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, constă în demolarea sistemului judiciar obiectiv și independent, în scopul apărării de rigorile legii a protipendadei infractorilor de mare calibru, în frunte cu ilustrul infractor Liviu Dragnea. ( Apropo! A primit doar o sancțiune quasi simbolică – doi ani cu suspendare- pentru o infracțiune pe care o apreciez ca fiind foarte gravă : influențarea voinței naționale într-un scrutin democratic). Astfel, legi peste legi, ordonanțe peste ordonanțe, se succed, se suprapun, cu o viteză amețitoare, unele, – precum cele privind iminența grațierii și amnistiei – apăsând ca sabia lui Damocles conștiința întregii suflări românești și nu numai. O dispută politică de o mediocritate patentă – de altfel pe măsura actorilor de pe scena puterii – exhibată sub îmbrăcămintea celui mai desuet populism, obnubilează situația gravă, fără perspectivă de redresare, care așază România pe ultimul loc în Europa sub raportul aproape tuturor indicilor performanței politice : economie, societate, sănătate, instrucție-învățământ, cultură, morală, civism.

Mai nou, cu totul îngrijorătoare devine problema securității, dacă ținem seamă de avertismentele repetate pe care ni le adresează rușii pe tema Deveselu, conjugate cu  presiunea tot mai mare și tot mai insistentă pe care o face Ungaria pe tema Transilvaniei.          Motivată de cel puțin aceste două mari probleme, politica internă ar trebui să acorde o importanță cu totul deosebită instituțiilor de informare și de securitate. Ca un făcut, și în totul (in)explicabil, dimpotrivă, actuala putere le pune la index, le decredibilizează, încât, cu îngrijorare te întrebi, până unde poate merge compromisul intereselor naționale, motivat de apărarea și prezervarea intereselor judiciare și de putere ale actualilor guvernanți? Până unde va merge de pildă cedarea în fața șantajului la guvernare practicat de UDMR sub coordonarea Budapestei?

Politica se judecă prin prisma faptelor la zi dar, cu deplină măsură, și prin prisma perspectivelor pe care acestea le proiectează în viitor. Ce viitor asigurăm României în puterea politicii practicate de vreo doi-trei ani încoace? Pe zi ce trece tot mai îndatorați, pe zi ce trece tot mai umiliți de capitalurile străine, pe zi ce trece ne înstrăinăm pământul – valoarea supremă a identității și puterii economice – pe zi ce trece ne împuținăm, pe zi ce trece trăim sub clivajul unui defetism civic, cultural și moral. Să ne regăsim un moment de respiro și să ne întrebăm fiecare: unde credem că ajungem pe acest trend involutiv?

Întrebare care, cum spuneam, se adresează nu numai politicienilor ci și nouă, tuturor. Câtă vreme am adoptat sistemul democratic ca regim politic, trebuie să fim conștienți de colosala răspundere ce ne revine în gestionarea lui. Nici politicienii precum nici noi  care-i alegem și-i trimitem să-și facă treaba, nu putem fi încântați și mulțumiți când în fața oglinzii ne prezentăm cu o perucă, fie ea cât de frumos dichisită.

 

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact