Deși, la o primă vedere, nu ar avea nimic în comun, proiectul reabilitării stadionului municipal și cel al anului regiunii gastronomice europene au o zonă în care se intersectează: cea a experimentelor. Iar din punctul de vedere al rezultatelor de până acum, acest factor comun este unul din cele mai nefaste.
Proiectul reabilitării stadionului municipal este un experiment din punctul de vedere al abordării lucrărilor publice în Sibiu, de la venirea ca primar al lui Astrid Fodor. Până acum trei ani, contractele pentru proiectarea tehnică și contractele pentru execuție erau tratate separat. Adică, după întocmirea studiului de fezabilitate (sau a documentației de avizare a lucrărilor de intervenție, în cazul în care vorbim de un obiectiv existent), Primăria scotea la licitație contractul pentru realizarea proiectului tehnic. Angaja proiectantul, pe parcursul proiectării îl strunea bine pentru a-i oferi un proiect tehnic de calitate, pe baza căruia, mai apoi, scotea la licitație și execuția. Și cu proiectul tehnic ridicat la rang de Biblie stăteau funcționarii Primăriei pe capul executantului să facă o lucrare de calitate.
În ultimii trei ani, însă, cu intenția de a grăbi implementarea unor proiecte, Primăria Sibiu a scos pe bandă rulantă contracte de ”proiectare și execuție” la pachet. Adică și proiectarea și execuția se atribuie aceleiași companii sau asocieri (de obicei această a doua variantă se aplică, a unei asocieri între un proiectant și o firmă de construcții). Stadionul municipal (etapa I, cea a reabilitării), Baia populară, Liceul de artă, Lacul lui Binder sunt doar câteva astfel de mari contracte pe care Primăria a vrut să le grăbească, licitând, la pachet, proiectare și execuție. N-a reușit, însă, să grăbească niciunul dintre proiecte. Dimpotrivă, absolut toate înregistrează întârzieri de luni (Baia populară), ani (Liceul de artă) sau chiar au devenit proiecte-dezastru (stadionul municipal).
Iar chestiunea este și una de principiu: când angajezi, la pachet, și proiectarea și execuția, de cine ascultă proiectantul? De tine, primărie ca și beneficiar final de lucrare, sau de firma constructoare care, de obicei, este lider de asociere și este cea care, în definitiv, încasează banii de la Primărie și îi plătește mai departe? Evident, proiectanții au fost la mâna firmelor constructoare, care au impus proiecte pe baza cărora lucrările să le iasă ”cât mai ieftin”. Ceea ce e rău pentru oraș.
Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019. O titulatură de care Sibiul avea și are nevoie ca de aer, după ce au trecut mai bine de zece ani de la titlul de Capitală culturală europeană. Acea capitală culturală europeană dată drept exemplu de bune practici în toată Europa, acea capitală culturală europeană care a dat o anvergură internațională micului burg cu colțuri prăfuite. Dacă mai țineți minte (că nu e demult) Capitala culturală s-a desfășurat prin intermediul unei asociații înființată cu un scop bine definit, de a oferi personalitatea juridică necesară derulării programului de un an. Banii (publici, privați) intrau în conturile asociației, asociația a fost cea care a angajat personalul necesar implementării programului, asociația a fost ea care, la final, a dat darea de seamă despre modul în care s-a derulat Capitala culturală.
Și acum, la Regiunea gastronomică europeană, a fost înființată cu chiu cu vai o asociație. Spun cu chiu cu vai deoarece a fost înființată abia anul trecut, deși în dosarul de candidatură a Sibiului la titlul gastronomic, o astfel de formă de organizare trebuia să fie funcțională de la 1 ianuarie 2017. Dar cu toate că a fost înființată, asociația aceasta zace undeva în Registrul fundațiilor și asociațiilor de la Ministerul Justiției, deoarece nimeni nu o folosește. Pentru că se experimentează.
Adică nu mai există asociație distinctă și echipă de profesioniști angajată pentru implementarea programului ”Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019”, ci există un consorțiu format din primăriile din Sibiu și Mediaș, Consiliul Județean, Universitatea ”Lucian Blaga”, Academia Forțelor Terestre (mai nouă), Asociația județeană de turism și Camera de comerț, industrie și agricultură. Și consorțiul acesta se întâlnește când și când, Eugen Iordănescu de la Camera de comerț se ocupă de implementarea proiectelor, cheltuielile se derulează când prin conturile Asociației județene de turism, când prin nimeni-în-afară-de-Eugen-Iordănescu-știe-ce forme juridice. Apar sigle ale programului care nu au legătură cu programul, personaje noi în poveste despre care nimeni nu știe și răspunde, rezultate discutabile. Timpul încă nu e pierdut, dar nimeni din consorțiu nu dă semnale că ar dori să renunțe la aceste experimente.
Revenind la Primărie, de anul acesta administrația Sibiului pare că renunță la struțo-cămila ”proiectare și execuție” la pachet. Adică, marile proiecte ale parcărilor subterane, de exemplu, vor fi derulate în bunul și sănătosul stil clasic, prin care proiectantul e angajat separat de executant. La fel se intenționează și cu modernizarea stadionului (etapa aceea a doua, în care ar trebui extins municipalul la vreo 19.000 de locuri). Cu Regiunea gastronomică, însă, țopăiala experimentală pare să continue până la final.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Academia Forțelor Terestre , Astrid Fodor , Primăria Sibiu , Asociaţiei Sibiel , Lucian Blaga , Consiliul Județean , Ministerul Justiției , Execuție Lucrări , Eugen Iordănescu , sibiu regiune gastronomica eur , Stadionului Muncipal , Pentru Sibiu , Cu Regiunea , proiectare
Vizualizari: 2603
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Alex
Acum 2 ore
Florin
Acum 2 ore
Sandrino Arhitecti
Acum 2 ore
Till Eulenspiegel
Acum 2 ore
Ionutz Vl