X
caine Nom muzeul satului ziua politiei (99)

Nom, cel mai special patruped polițist al României, s-a retras la pensie în Cisnădie

Nom, singurul câine din România specializat în bio-detecție în mediul subacvatic, detectare de microurme de sânge și material seminal uman, s-a pensionat acum o lună. Câinele trăiește de trei ani la „colegul” lui acasă, acolo unde va rămâne până la sfârșitul vieții.

Agent șef Alin Pascu (poliția criminalistică din Cisnădie, IPJ Sibiu) și NOM formează una din cele mai cunoscute echipe om-câine din Poliția Română. Sunt unici datorită formării pe care cei doi au urmat-o în Germania atunci când câinele avea doi ani. Nom s-a făcut remarcat de-a lungul anilor datorită nasului fin și foarte bine „educat” cu care a reușit să elucideze două din cele mai mari mistere ale ultimilor ani – o crimă în Harghita și una din Bistrița Năsăud.

Alin Pascu caine Nom ziua politiei (1)

Alin și Nom s-au născut în aceeași zi, pe 28 iunie. „Eu am 46 de ani și câinele face în iunie 9 ani, dar de o lună de zile este pensionat. Un lucru inedit, care m-a uimit și pe mine când am aflat, este faptul că suntem născuți în aceeași zi. Așadar, curând îl sărbătorim pe Nom”, spune acesta. Vorbește cu multă însuflețire de prietenul lui patruped și spune că îi place mult ca atunci când e acasă să-l strige Costel, făcând referire la bine cunoscutul Plutonier Căpșună.

Cei doi formează o echipă de când Nom avea trei luni, fiind primul său câine de serviciu. Reporterul Turnul Sfatului a vorbit cu Alin Pascu despre relația specială pe care o are cu câinele său și cele mai grele misiuni ale echipei.

55954401_2033098490316479_114953335093592064_o (1)

Ce puteți să-mi spuneți despre relația profesională pe care ați avut-o cu Nom?

Nu cu lipsă de modestie vă spun că e câinele care a participat cam la cele mai multe misiuni și complicate operativ din cadrul Poliției Române și fiecare are particularitatea ei. Noi ne-am referit la acel caz de la Harghita care a fost foarte mediatizat și unde Nom a semnalat și ulterior s-a descoperit o femeie îngropată de peste șase ani și jumătate. Cadavrul era îngropat la un metru adâncime, peste acea parte de pământ mai era și un metru de resturi menajere… acesta este să zicem așa apogeul din punctul lui de vedere. Misiuni grele au fost destul de multe oricum.

Am mai avut un caz la Bistrița Năsăud unde au fost doi câini, unul de la Centru și al meu, cu ajutorul cărora s-a găsit un os cu care s-a făcut genotipare și s-a reținut autorul crimei și a fost condamnat în primă instanță la închisoare pentru 24 de ani.

Cum ați ajuns la cursul care v-a transformat într-o echipă unică în România?

Eu sunt vorbitor de limbă germană și am participat în 2011, împreună cu conducerea Centrului Chinologic unde am activat până în 2016, la un seminar în Germania cu tema câinilor de serviciu și utilitatea lor în munca de zi cu zi, acolo am luat legătura cu directorul unui seminar de dresaj și pur și simplu i-am spus că eram nou în branșă ca și conducător de câine și că am nevoie de ajutorul lui. Oamenii au fost cu toții foarte deschiși, ne-au primit și din chestia asta s-a născut povestea lui Nom. Fundația Hanns Seidel implementează împreună cu MAI diferite proiecte, la care am participat și noi.

55508133_2033098480316480_2239775545933955072_o

Ce urmează acum pentru dumneavoastră? Veți prelua un alt câine?

Eu am plecat din centru în 2016 cu doi câini, Nom și X, amândoi ciobănești germani, cel de-al doilea având acum vârsta de 6 ani și încă lucrează. În semn de respect față de poliția germană, lui X i-am făcut comenzile în germană.

Cum îl alintați pe Nom?

Când suntem acasă îmi place să-i mai spun Costel, făcând o analogie cu Plutonierul Căpșună din Brigada Diverse.

Aveți vreo amintire preferată din munca alături de Nom?

Cred că fiecare misiune m-a făcut și să zâmbesc și să mă bucur că lucrez cu el, dar cel mai mult îmi place cum se drăgălește când sunt copii în preajma lui. Mereu când participa la diferite evenimente cu copii, se bucura mult să fie mângâiat de micuți. În rest, mare parte a vieții lui, fiind câine militar, se rezumă la a fi obedient și e chiar un câine profesionist să spun așa.

caine Nom ziua politiei (106)

Cum se adaptează Nom la viața de pensionar?

Viața de casă pentru el este fără nicio schimbare, pentru că din momentul în care am plecat de la centru, am cerut ca Nom să fie cazat la mine acasă, așa cum este și normal. Cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o întotdeauna împreună și așa este și acum. În afară de nopțile pe care le dormim separat, face baie în cada mea este un membru al familiei.

Fata mea are acum peste 20 de ani și a crescut și ea împreună cu cățelul.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    the one

    Bravo, un sibian! Asta vroiam si eu sa le spun. Daca autoarea face si alte lucruri in acelasi mod in care se exprima… probabil ca are un real succes!

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Răzvan Minea

    Impresionantă povestea! Respect maxim domnule Pascu! Și pentru Nom multă sănătate și pensie cât mai lungă! Nom îmi aduce aminte de dragii mei câini – Boby și Nero, doi ciobănești germani, care au părăsit această lume la vârsta de aproape 16 ani, fiecare… Iubirea necondiționată pe care o oferă acești prieteni necuvântători este incomensurabilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact