Ură. Multă ură. Limbaj violent și, de multe ori, abject. Nicio urmă de politețe. Semne vagi de discernământ. Încrâncenare. Dezamăgire. Câțiva oameni cu care poți avea o conversație. Câțiva care pot fi scoși în peisaj. O scurtă incursiune pe Facebook, după un comentariu politic scris în ziar și postat pe pagina de socializare, mi-a arătat care e atmosfera. Nu e prima oară când fac asta și observ același rezultat. Oamenii îmi par epuizați, ajunși la saturație, pregătiți să intre într-un soi de bătălie finală: ori noi, ori ei. Altfel nu se mai poate. Nu mai există altceva. Dacă ei spun că e alb, cine pomenește de negru, măcar, trebuie lapidat. De urgență și fără milă.
Dau câteva citate exacte:
”Mai asta cu Turnul Sfatului ia fa tu bine si detaliaza punct cu punct tot ce putea face presedintele dar, verifica si cat ii permite constitutia ....asteptam probe nu te fofarli prin cuvinte”, mă repede o doamnă. E clar, vrea explicații. Dar nu ca un om care vrea să știe ceva în plus, ci ca un anchetator care se holbează din spatele unei lămpi care fixează ultimele detalii ale feței crispate a acuzatului.
”Turnu sfatului voi fără Iohanis cit a fost primar voi nu mai existați, Sibiu era cu PSD ca Drobeta Turnu Severin astăzi uitați repede pesdistocomunisti, nu pot să spun că sunteți niște jeguri. Oricum ca ziar sunteți un căcat”, concluzionează altcineva, ferm.
”Baaaa.....dobitocule....sfoara si sapunul sunt ieftine”, răcnește o doamnă. O și văd venind cu făclii aprinse dinspre Piața Mare. Acolo unde se pregătește rapid un loc de execuție. Unde mai pui că am și patru prieteni virtuali comuni cu individa...
”UN SAS HOT SI LACOM DUPA BANI ata e”, opinează un domn care se lipește de tabăra adversă. De loc din sud, își plasează pe Facebook actualul domiciliu în Londra.
Conform unui sondaj, cei mai cunoscuți jurnaliști români sunt Gâdea, Ciutacu, Cristoiu, Roșca Stănescu, Badea. Rareș Bogdan, eventual. Toți, ”jurnaliști militanți”, așa cum își descria profesia Rareș Bogdan, cel care ocupă prima poziție pe lista PNL la alegerile europarlamentare.
Deși este o crasă contradicție în termeni, jurnalismul militant e tot ce se vede la TV și prin principalele ziare. E persoana care s-a lipit clar într-o tabără și de acolo luptă cu toate mijloacele din dotare pentru cauză. Cauza lor. Nu are cum să existe, în ochii românilor, o cale de mijloc. Un jurnalism tradițional, obiectiv, în care doar se relatează. Nu e timp pentru așa ceva. Țara nu mai are răbdare. Unii trebuie dați jos și sodomizați. E timpul pentru alții, se spune dintr-o tabără. Ceilalți se lamentează: suntem copleșiți de sistem. Luptați alături de noi sau murim cu toții! Nicio tabără nu-și asumă nimic. Cu toții vor schimbarea. Nimeni nu face parte din prezent. Toți sunt viitorul.
Am trecut prin jurnalismul militant prin 2004. Atunci era a n-șpea apocalipsă. Se afla față în față forța binelui, în frunte cu Traian Băsescu și forța răului, reprezentantă de Adrian Năstase. A câștigat ”binili”, dar, în timp, ne-am săturat atât de tare de bine, încât l-am vrut jos. Am fost aruncat afară din sediul PSD. Nu mai aveam voie să particip la conferințe de presă. Ziarul unde lucram a fost scos cu forța din chioșcurile de ziare, la ordinul prefectului. Fiscul, internele, râul, ramul erau implicate într-o luptă finală. Dar au mai fost apoi atâtea...
Suntem ostracizați azi că apare PSD în articole. Că e citat Bogdan Trif. E exact rezultatul jurnalismului militant. Cei din opoziție apar în studioul Antena 3 doar cât să fie umiliți. Iar, apoi, scoși din studio fără nicio jenă. La Realitatea, același lucru, dar rolurile sunt inversate. Iar când cineva încearcă să aducă invitați din ambele tabere e considerat suspect de toată lumea. Și umplut de fecale, deopotrivă. Românii nu așteaptă informație, ci doar confirmarea propriei certitudini.
Nu departe de noi, în Crimeea, cu câteva săptămâni înaintea invaziei ruse, se vorbea despre copii crucificați în scări de bloc. De școli minate, grădinițe bombardate. Evident că, după câteva luni, s-a demonstrat că erau numai minciuni. Fake news. Dar era prea târziu. Omul de propagandă din zonă le-a explicat pe șleau ziariștilor: nu există jurnalism independent. CNN nu e independent. BBC nu e independent. Voi scrieți doar ce vă spun eu. Iar jurnalismul militant a rupt o țară în două.
În România nu se vorbește încă de școli minate și copii crucificați de dușmanii ideologici. Dar românii vor cu dinadinsul să se îngroape în știri false. Atâta timp cât sunt emise de ideologul grupului lor.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Adrian Năstase , Piata Mare , Traian Basescu , În România , Turnul Sfatului , Bogdan Trif , Sorin Roşca Stănescu , comentariu , Jurnalism Politic , Pentru Sibiu , Drobeta Turnu Severin , La Realitatea , Rareș Bogdan
Vizualizari: 2635
Ultimele comentarii
Acum 24 minute
AndreiM
Acum 34 minute
Dragoș Ratiu
Acum 34 minute
O sibianca
Acum 1 oră
Cetatean
Acum 1 oră
Hermann Stadt