Sibianca Roxana Recorean are la 23 de ani deja o experiență de cinci ani în lumea fotbalului românesc, din postura de arbitru. Spune că iubește mult ceea ce face și că foarte multe din experiențele din teren o ajută acum în meseria de polițist.
„Timpul e foarte complicat de gestionat, dar reușesc să le fac pe amândouă”, spune Roxana, despre modul în care reușește de jumătate de an să împartă munca la ordine publică și cea la meciurile de fotbal din liga a III-a.
Atletă de mică, Roxana Recorean a fost încurajată să înceapă să arbitreze, de un coleg de liceu. Insista mult pe asta, spune sibianca, așa că a decis să îl asculte și nu îi pare deloc rău. E într-adevăr un job dificil, dar la fel e si cel din poliție, iar ea nu se sperie de nimic. „Cum să mă sperie un bărbat agresiv pe stradă, când eu am de-a face non-stop cu sportivi agresivi, de două ori mai mari decât mine?”, spune tânăra polițistă, râzând.
E un job foarte dificil, nici nu are cum să fie altfel pentru o femeie în lumea bărbaților, explică sibianca. Totuși, majoritatea celor cu care are de-a face în teren sunt înțelegători și o tratează cu respect.
„Unii încearcă să mă înșele, într-adevăr, gândind că dacă sunt femeie poate nu înțeleg sau nu îi prind, dar majoritatea au fost drăguți și m-au înțeles. În cinci ani de când arbitrez m-am bucurat de cele mai multe ori de oameni care mi-au vorbit poate mai frumos decât le-ar fi vorbit unor arbitri bărbați”, spune Roxana.
Pe cei care întrec măsura, întâi îi atenționează verbal și vede cum se poartă mai departe… dacă nu renunță la atitudine, trebuie să scoată cartonașele. Cam așa stă treaba și în poliție. „La poliție nu lucrez de foarte mult timp. Am terminat școala în noiembrie și doar de atunci sunt angajată. Chiar pot să aplic legile jocului din terenul de fotbal și pe stradă. Cel mai interesant e faptul că înveți cum să vorbești cu oamenii, în teren. Dacă stăpânești acest aspect, nu mai trebuie să ajungi la sancțiuni sau alte măsuri, mai dure”, explică tânăra.
Nu simte absolut deloc că își pierde feminitatea în teren sau în stradă. „Sub nicio formă nu mi s-a știrbit feminitatea. În viața personală continui să fiu foarte feminină, cu toate că la muncă, evident, trebuie să am o atitudine mai autoritară”, spune ea.
Tatăl, fost sportiv. „Este foarte mândru”
Familia Roxanei a fost foarte înțelegătoare încă de la început. Tânăra vine dintr-o familie care i-a permis să-și ia propriile decizii și să aleagă ce școală vrea să urmeze.
„Ai mei m-au încurajat întotdeauna să fac ceea ce mi-am dorit și de când am terminat școala de poliție și mai și arbitrez, amândoi sunt foarte mulțumiți”, spune sibianca.Tatăl ei este cel mai mândru, asta pentru că a avut și el în tinerețe legături în acest domeniu. „Este foarte mândru, pentru că a jucat fotbal când era mai mic și mergeam cu el foarte des. Acum când aude de vreun meci, dacă e în țară, nu lipsește de la nicio partidă a mea. Mama în schimb nu participă”, spune Roxana.
În ceea ce privește planurile de viitor, Roxana spune că ambele job-uri sunt acolo, în topul priorităților. Nu va renunța la niciunul atâta timp cât le poate face pe amândouă. „Nu voi renunța la niciuna din pasiunile mele. Îmi doresc să ajung cât mai departe în arbitraj. În România e un pic cam complicat, dar îmi doresc foarte mult să ajung mai degrabă arbitru internațional, la FIFA. Momentan reușesc să mă împart foarte bine să le împart pe cele două, arbitraj și poliție”, concluzionează tânăra.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 4336
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
HBomb
Acum 2 ore
@Pol-Pot
Acum 2 ore
Soso
Acum 2 ore
Bunu
Acum 2 ore
A