Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
14°C

Ardeți holdele! Otrăviți fântânile!

Tălmaciu. La limita administrativă a acestui oraș cu Sadu a fost creată o rezervație naturală pentru a proteja, printre alte plante rare, și câteva pâlcuri de narcise sălbatice. Am scris despre această rezervație zilele trecute, după ce universitarii sibieni au descoperit cum narcisele - pentru care au întocmit acum aproape 30 de ani documentația de instituire a ariei protejate – tocmai au fost arate. Cum chiar ministra Mediului a reacționat – pe Facebook, unde altundeva? – împotriva celor care au arat narcisele, a doua zi pe teren era puzderie de autorități. Și, de la Garda de Mediu până la cei care administrau aria protejată, concluzia a venit senină ca o zi de primăvară: operația a reușit, dar pacientul e mort. Adică, într-adevăr, narcisele au fost arate, dar, stați să vedeți, nouă pe GPS ne arată că rezervația e puțin mai încolo, iar arătura s-a realizat ”la limita exterioară a rezervației”. Chiar dacă, pe Google Maps, de exemplu, coordonatele geografice ale ariei protejate sunt astfel încărcate încât să acopere zona în care creșteau narcisele, în actele statului, nu știm cum, au ajuns alte coordonate. Acum câțiva ani s-a încercat corectarea acestor date eronate, dar intențiile s-au pierdut printr-un sertar de funcționar.

Prin urmare, acum chiar dacă narcisele au fost arate, să stăm liniștiți, că statul știe de fapt că rezervația e în altă parte. Bine, dacă e să dăm atenție legislației, aflăm că de fapt și ariile acestea au în preajma lor niște zone-tampon, în care protejarea narciselor – dacă e să vorbim aplicat în cazul de față – ar fi trebuit să beneficieze de un grad de atenție aproape la fel de ridicat precum în interiorul rezervației. Dar astea sunt detalii la care toată puzderia aceea de autorități care s-a deplasat pe teren nu s-a mai aplecat să acorde atenție.

Șuvara sașilor cu narcise Șuvara sașilor cu narcise

Șuvara sașilor, fără narcise, căci acestea au fost arate. Dar, să stăm liniștiți, arătura e în afara rezervației Șuvara sașilor, fără narcise, căci acestea au fost arate. Dar, să stăm liniștiți, arătura e în afara rezervației

Șuvara sașilor, singura rezervație din județul Sibiu instituită pentru a proteja narcisele sălbatice, nu mai are narcise, deoarece au fost arate și tot ceea ce a făcut statul prin reprezentanții pe care i-a trimis acolo a fost... nimic. Ba, scuze, au făcut niște comunicări către presă și lume, pentru calmarea situației, că nu au ce să facă dosare sau să pedepsească pe cineva că narcisele arate, să vezi poznă, nu erau la locul lor. Sau ceva de genul acesta. Căci, serios acum, în țara asta tocmai de asta ar trebui să ne agităm noi? De câteva sute de fire de narcise sălbatice?

În tot contextul acesta, ”delicioasă” a fost și reacția celor de la site-ul Ora de Sibiu, care – probabil dintr-un spirit concurențial exacerbat – s-au aruncat a doua zi la titluri de genul ”fake-news”. În același ton cu autoritățile, practic, ce naiba dacă au fost arate narcisele, pe noi ne interesează să facem trafic pe site, să ne răzbunăm (căci povestea cu ”fake news” se dorește un fel de monedă plătită înapoi) și să ne vedem mai departe de grijile reale, alea adevărate ale vieții. Nu de mediu.

Cristian. Sus, în munții Cindrel, chiar după confluența Râului Mare cu apele repezi ale pârâului Crăciuneasa, se află priza de captare pentru o microhidrocentrală pusă în funcțiune acum patru ani. Cum nu totdeauna pe Râul Mare curge suficientă apă pentru ca microhidrocentrala să livreze cât mai mult curent, cei care administrează pe acolo instalațiile, au blocat cu scânduri groase mare parte din secțiunea prin care ar trebui să circule peștii și, mai mult, să curgă suficientă apă pe râu în jos astfel încât acesta să rămână la fel de sănătos ca și până acum. Adică toată flora și fauna din jurul Râului Mare să trăiască. La patru ani de la punerea în funcțiune a microhidrocentralei, 60% din peștii-indicator monitorizați pe Râul Mare au dispărut. Au mai dispărut și niște moluște, probabil că s-a mai redus și populația de vidre care nu mai are ce mânca, dar... serios, de niște pești ne arde nouă acum? De moluște? În microhidrocentrala aceea s-au investit 4,5 milioane de euro, investitorii riscă falimentul dacă nu produc cât mai mult curent, cu atât mai mult cu cât statul român a venit cu noi biruri peste ei.

Râul Mare. În stânga e apa care revine în râu după hidrocentrală Râul Mare. În stânga e apa care revine în râu după hidrocentrală

Nici nu le-am mai scris celor de la Garda de Mediu despre scândurile găsite sus la Cristian, puse de-a latul secțiunii prin care ar trebui să circule liber Râul Mare. După experiența cu ”narcisele”, ce reacție ar fi putut avea Garda de Mediu Sibiu? Că au verificat și ei și că - să vezi de fapt care e realitatea – atunci când au mers ei în control pe Râul Mare curgea suficientă apă? Sau - te mai miri? - că lemnele acelea vor fi fost aduse de ceva viitură, cum au încercat unii să mă convingă și pe mine? Sau că ce dacă au dispărut 60% din anumiți pești că doar oricum cei de la Gardă au puțini angajați. Păi, în țara asta nouă de mediu ne mai arde? Altele sunt problemele alea reale și importante.

Sibiu. În spatele bazei sportive a pompierilor de pe strada Maramureșului, în marginea bălților create de Cibin crește o diversitate chiar faină de floră și faună. În bălțile de acolo trăiește chiar și una din cele șase specii de plante carnivore din țara noastră, sunt țestoase, sunt tot felul de pești, chiar dacă nici naiba nu s-a îngrijit până acum de zonă, doar natura și-a văzut de drumul ei. Și tocmai acolo malurile râului care alimentează bălțile acelea și care traversează orașul sunt inundate, la propriu, de gunoaie. Sunt literalmente munți de gunoaie, atât de multe încât acolo e nevoie de intervenție mecanizată pentru a curăța zona. Într-un peisaj aproape idilic la început de primăvară, sălciile de pe marginea Cibinului cresc peste gropi de gunoaie și au crengile încărcate cu pungi aduse de vânt, cu saci aduși de viituri, cu furtunuri și incredibil de multe alte variante de gunoaie aruncate de sibieni. Bine, ne vom spăla rapid pe mâini, arătând că în zonă locuiesc țigani și... gata, nu noi, ”majoritarii”, suntem vinovați, asta e țara, altele sunt problemele reale. Serios, cine are interes față de o plantă carnivoră dintr-o amărâtă de baltă? Sau de lalelele pestrițe sălbatice din zonă? Altele sunt problemele reale din țara asta. Ce colectare selectivă la Sibiu? Programul e prost, nu ne plac găurile de la recipiente, totul e greșit, altele sunt problemele reale din țara asta.

Mal al Cibinului. În Sibiu Mal al Cibinului. În Sibiu

Tălmaciu, Cristian, Sibiu. Trei cazuri, descoperite doar întâmplător zilele trecute, care ilustrează perfect relația noastră cu natura. Sunt, e adevărat, mai multe exemple admirabile ale unor sibieni și grupuri de sibieni care chiar iubesc mediul, luptă pentru el și își alocă din resursele proprii timp și bani pentru a face ceea ce statul, prin instituțiile sale, și restul majorității sibienilor ar trebui să facă. Doar că privită de la distanță, astfel încât acțiunile individuale absolut lăudabile să se ”contopească” în peisajul general, relația sibienilor cu mediul este barbară.

Și nu doar a sibienilor, ci a tuturor românilor. Se revoltă mulțimile pe Facebook pe tema defrișărilor de păduri (o problemă reală) împotriva străinilor de la Holzindustrie Schweighofer (care au și partea lor de vină), dar noi, noi românii suntem cei care ne-am tăiat pădurile. Fie am decis așa, fie ne-am furat, noi, românii, suntem cei care am transportat și transportăm lemnul la gater. Ca națiune părem că nu avem nici cel mai mic respect față de natură. Căci altele ne sunt întotdeauna problemele ”reale”.

În manualele de istorie de pe vremea comunismului îmi aduc aminte de mai multe exemple în care, în fața diferitelor atacuri ale cotropitorilor, străbunii noștri nu luptau, ci se refugiau în munți. Și - act de mare ”vitejie” și dovadă a ”iscusință militară” - străbunii noștri își ardeau holdele și își otrăveau fântânile în fuga lor către munți. Probabil ca să nu aibă ce recolta turcii care veneau să cotropească purtând secera atârnată la brâu, alături de iatagan.

Sute de ani mai târziu, noi, urmașii celor care își incendiau munca de peste an și își otrăveau singuri apele din care ar fi urmat să bea din nou, distrugem cu și mai multă sârguință și amploare natura din jurul nostru. Ardeți holdele! Otrăviți fântânile! Ce protecție a mediului? Altele sunt problemele reale din țara noastră.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

3 comentarii

Adriana

Acum 4 ani

Un grup de experți din cadrul ONU avertizează că biodiversitatea pe Terra este în mare pericol, adică din cele 8 milioane de specii de plante și animale ,1 milion de specii va dispărea în curând. Activitățile umane au afectat în proporție de 75% mediul terestru și 60% mediul acvatic. Deci, atitudinile iresponsabile față de mediu au pus și pun în pericol viața pe Terra.
Raspunde

corina

Acum 4 ani

Foarte bun articolul , felicitări! Problema cu narcisele protejate, asa a rămas, nu a fost nimeni amendat sau sancționat în vre-un fel ?
Raspunde

rosu

Acum 4 ani

Otravirea fantanilor si arderea holdelor se practicau in alte regiuni, pe plaiurile noastre, in Ardeal, oamenii se refugiau in cetati. Astazi, in cetati traiesc urmasii celor care lasau prapad in urma lor. Fac si ei ce-or mostenit. Traditii vechi.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus