Exagerez. Au fost câteva înjurături și mai urâte. Dar atât de rare, într-o atmosferă atât de faină creată de o atât de pestriță mulțime de sibieni, încât nu mi-a părut rău deloc de faptul că eu - care habar n-am de fotbal - m-am dus la primul meci de Liga I al celor de la FC Hermannstadt. Primul meci jucat acasă. Cu cinci meciuri înaintea finalului de campionat, în care fără victorii suficiente echipa se va întoarce în pivnițele unor ligi inferioare.
Despre FC Hermannstadt știu doar din poveștile colegilor pasionați de fotbal și din ceea ce am scris relatând trista experiență a șantierului de reabilitare a stadionului municipal. Stadion care sâmbătă, după o întrerupere de șapte ani, găzduia din nou un meci de ”prima divizie” a fotbalului românesc, cu o echipă locală pe teren. Adversari au fost cei de la Concordia Chiajna, veniți fără suporteri alături de ei.
Cu 15 minute înainte de începerea meciului, dintre cei peste 4.000 de sibieni care au venit să asiste (căci au fost mai mulți decât numărul de bilete puse în vânzare), câteva sute mai erau pe afară. Însă fără agitație, ci mai degrabă într-o stare de nerăbdare. De remarcat, majoritatea au venit la meci pe jos ori și-au lăsat mașinile la distanță considerabilă, astfel încât în preajma stadionului se putea circula destul de bine.
Pe stadion, deși totul e curat, lucrările neterminate și ”amploarea” celor finalizate nu dau impresia că intri pe un alt ”municipal”. Scaunele sunt noi, e adevărat, cimentul de pe jos e proaspăt, la fel ca vopseaua de pe bare, dar peisajul bălților din locul fostelor tribune, al peluzei acoperită pe trei sferturi cu folii prinse în scânduri, nu îți creează impresia că ai ajuns într-un ”obiectiv reabilitat”. Cu atât mai mult cu cât sistemul de sonorizare al stadionului tot cu gândul la acele ”anunțuri de gară CFR” cu boxele date la maxim te duc.
Din loc în loc, pe gardurile despărțitoare, sunt postate afișe care atrăgeau atenția asupra faptului că este interzis consumul de semințe. Prin urmare, peste singura tribună a stadionului adia din când în când un miros de popcorn.
Lumea
Multe familii, cu copii, de toate vârstele. De la copii sugari, la băieți care după zece minute și-au cam pierdut răbdarea și au început să se amestece pe culoare cu alții mai mari, veniți cu tricouri cu nume de fotbaliști. Pensionari. Profesori universitari. Oameni de afaceri. Subprefectul. Nea Nicu Nan, care stă la un scaun de cel adus de la Cluj să administreze echipa de la Sibiu. Chiar și administratorul firmei care n-a mai reușit să ajungă la o înțelegere cu Primăria astfel încât să termine la timp stadionul era în tribune. Cupluri tinere. Mame cu fiice. Și mai mulți tați care își priveau plini de mândrie băieții aduși ”la meci”. Prieteni care se salutau peste tribune. Pipițe după care întorcea jumătate din rând privirea.Atmosfera
Din boxele gâjâitoare, la început de meci, vocea stadionului a încercat să antreneze mulțimea, răcnind ”FC Herrrrmanstaaaaaadt se întoarce acasă”. Însă cei de pe scaune nu prea par încă pregătiți în a se alătura entuziasmului de la microfon. Cu atât mai puțin în a folosi ”FC Hermnnstadt” pentru scandare. De altfel, pe tot parcursul meciului, nimeni din tribune nu a folosit această denumire, ”Si – bi – u” fiind în continuare scandarea favorită a celor care au revenit la meciuri.Singura zonă din care s-a scandat aproape în permanență a fost cea în care au fost păziți ”Dacii”, căci așa și-au ales numele cei din galeria echipei sibiene. Sunt puțini, însă, iar atmosfera pe care încearcă să o creeze nu molipsește restul tribunei. Care are multe momente de liniște, în care aproape poți auzi ce își strigă cei de pe teren. La un moment dat, chiar și ”vocalistul” stadionului a început să bată sacadat în microfon, încercând să amplifice ritmul galeriei. Fără efect.
Asta, însă, doar până meciul începe să capete un alt ritm, sibienii dau un gol (care va rămâne și singurul), iar vreo cinci șuturi faine lovesc bara. Acelea sunt momentele în care sibienii încep să se încingă și, la fiecare fază antrenantă, se ridică în picioare urlând ”hai” și ”dă-i” în fel și fel de moduri. Oamenii se bucură sincer chiar și la ratări, de altfel. Sar în picioare, încleștează pumnii, se întorc către prietenii cu care au venit la meci după care se întorc către cei din spate, din tribună, căutând confirmarea: nu contează că a ratat, faza a fost frumoasă și noi o vedem, aici, la Sibiu. Aplauze. Mult mau multe aplauze decât scandări.
Iar dacă în prima parte a meciului, scandările la care să participe tribuna întreagă nu durau mai mult de cinci, cel mult zece secunde, suflul spectatorilor s-a mai călit până la final. Astfel încât, atunci când cel de la microfon a anunțat că mai sunt doar câteva minute din meciul pe care FC Hermannstadt îl câștiga, toți au fost în picioare aplaudând și cântând: ”La, la, la, la, laaa,/ Haaaideee Sibiu!”.
Plecarea de pe stadionul în care Sibiul a învins acasă o echipă din prima ligă după șapte ani aducea mai degrabă cu ieșirea de la biserică în zi de sărbătoare: copii bucuroși ținuți de mână de părinți care își salută peste capete vechi cunoștințe. Mame care, în fața stadionului, își așteaptă soții și se despart de copiii care pleacă mai departe alături de prieteni. Tinere care caută să lase cât mai curat în urma lor, culegând din rarele pahare de carton, pungi și sticle de plastic lăsate de sibieni în urma lor.
Înjurăturile
Din povești, dar și din răzlețele mele întâlniri cu transmisiuni de la meciuri, știu că pe stadioanele României se înjură. Tare și organizat, cu mândrie, cât mai porcos. Cam ceva asemănător cu acele înjurături de la protestele anti-PSD, înjurături inscripționate și pe plăcuțe de înmatriculare auto.Cu toate acestea, la meciul de la Sibiu am auzit mai puține înjurături decât la un protest. Evident, nu eram la biserică, și ”Cristos” mai era din când în când invocat în legătură cu mamele unora (mai ales a arbitrului, care era și de etnie maghiară, situație exploatată din tribune când și când). Dar rarele înjurături pline de obidă au rămas inițiative solitare: cu atât mai multe în momentele de liniște din tribune, când câte unul care se credea mai inventiv în potențialul vulgar al limbii se trezea că strigă singur.
Însă Sibiul e orașul în care au ieșit la protestele de acum doi ani unul din patru locuitori. Iar lucrul acesta încă se simte. Căci, de cel puțin trei ori, la faze tratate de arbitru într-un mod controversat, tribunele și-au găsit scandarea comună: ”Hoții – Hoții!”. Și atât.
Oficialii
Conferința de presă de după meci are loc într-o sală răcoroasă și fără ferestre, cu scaune care cred că au prins delegațiile comuniste venite să organizeze aici serbări de 23 august. ”Un public foarte frumos. Eu de când am fost jucător am văzut aici, la Sibiu, un public civilizat. Printre cele mai civilizate din întreaga țară. Evident că la acest meci a contat și publicul, dar aici a contat mai ales greșeala noastră”, spune Cristian Tănase, antrenorul echipei din Ilfov. Lui îi urmează Vasile Miriuță, antrenorul sibienilor, cel care cu o zi înainte de meci nu prea mai avea nervi. Acum, însă, mult mai vesel. ”O victorie muncită, încredere în Blănaru, acești suporteri minunați care l-au aclamat la scenă deschisă. Fantastic. Se putea, Doamne-ferește, să luăm bătaie și acasă. Pentru că nu tot timpul poți să câștigi și acasă. Dacă nu băteam acasă, scădeau șansele, acum cresc încet-încet, dar mai trebuie să câștigăm”, răspunde în jargonul fotbalistic antrenorul FC Hermannstadt. Anunță noi antrenamente începând de duminică dimineața, mai ales că miercuri echipa va juca un nou meci la Sibiu, adversari fiind cei de la Dinamo Iese mulțumit din stadion, unde în față – la mai bine de o oră de la încheierea meciului – se mai perindă câteva sute de sibieni. Unul dintre ei, la vârsta pensionării, se proptește în fața antrenorului. ”Trebuia băgat mai repede, mai repede trebuia băgat... (și rostește un nume de jucător). Dar e bine și așa”, ridică din umeri, zâmbind, bătrânul suporter.Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: meci , Strada Tribunei , fotbal , Muzeul Municipal Mediaş , Vasile Miriuţă , Hermannstädter Zeitung , Însă Sibiul , Stadionului Muncipal , Pentru Sibiu , Adriana Răcășan , Dinamo Iese , spectatori la jazz 2015 , Concordia Chiajna , Haaaideee Sibiu , Nea Nicu Nan , Cristian Tănase
Vizualizari: 6131
Ultimele comentarii
Acum 27 minute
Pastor marginas
Acum 29 minute
Ghita
Acum 30 minute
Sibianul
Acum 31 minute
Alta Persoana
Acum 43 minute
Văsălie Noroi