X

Oameni și supra-oameni

Alin Bratu

Lanțul trofic. E imposibil să nu vezi că în România, chiar și în minunata Transilvanie, chiar și în idilicul Sibiu, tot ce contează în relația instituțiilor statului cu cetățeanul este dorința permanentă a reprezentanților acestora de a arăta cât de importante sunt. Tu, un mărunt funcționar, un nimic de fapt în tot angrenajul în care ești angajat, poți arăta fiecărei perechi de ochi care ți se ivește în față, în fața mărețului geam care te protejează de respirația sacadată a cetățeanului, cât ești de fapt de magistral. Cetățeanul e mic, cocoșat, cu ochii umezi, rugători, și-l poți înghiți oricând vrei.

Scârba, aroganța, țâțâitul din dinți, atitudinea flegmatică, ochii rotiți în orbite, nerăbdarea, autosuficiența, îngâmfarea, superioritatea sunt armele care nu lipsesc din arsenalul majorității funcționarilor desemnați să mențină legătura instituției cu cetățenii. Ceilalți sunt, evident, fraieri. Niște mici sfinți care vor fi aduși pe linia cea dreaptă de majoritate.

M-am întrebat de ce.

Am dat vina pe stresul de la serviciu. Nu e ușor să ai un program de opt ore, stresant, să faci față în fiecare zi unei armate de oameni nerăbdători, neștiutori, care trebuie dădăciți, învățați, lămuriți atunci când se poticnesc în acte. Zeci, poate sute de hârtii.

Am dat vina pe prostia șefilor. Știm bine cât de infectat e sistemul de stat cu tot felul de sinecuri incapabile, nepregătite, al cărui singur avantaj e apartenența la vreun partid sau la vreo familie.

Am dat vina pe salariul mic, pe bonusurile minuscule, pe lipsa perspectivei în viață. Pe dezastrul psihic ce ți-l provoacă munca într-un sistem pe care și tu, mărunt funcționar, realizezi că e infect.

Dar totuși. Salariile la stat au crescut. Dacă ne apropiem de casă și vorbim de Sibiu, știm că partidele au o influență mult mai mică în instituțiile de stat față de alte județe. E un oraș mai deschis, cu oameni care au mai văzut turiști, un spectacol de teatru, s-au mai luminat într-o librărie. Și clienții, dar și funcționarii. Și totuși, nimic nu e schimbat de ani de zile. De ce?

Cred că ține de felul nostru de-a fi și cel mai ușor lucru este să dăm vina tot pe comunism. Ăia ne-au înrăit, ne-au învățat forțat să luptăm pentru supraviețuire, să ne turnăm vecinul ca să nu fim noi turnați primii, să ne răzbunăm pe sistem, arătându-ne celor din jur colții. Ăia ne-au forțat să fim mereu încruntați în așteptarea zilei de mâine,  să fim circumspecți față de vecini, pentru că, nu-i așa: toți fură, toți ne vor răul, numai noi suntem buni și milostivi.

Dar de fapt, nu. Au trecut 30 de ani de la Revoluție. Cred că ține strict de educație, de ce învățăm la școală, dar mai ales acasă.

E modelul preluat și de multe ori dat mai departe. Așa cum suntem tratați în aceste instituții, tot așa tratăm mai departe alți oameni.

Da, suntem în Europa. Încercăm să ne aliniem legile cu celelalte state europene. Încercăm să ne facem instituțiile compatibile. Dar suntem încă departe în ceea ce privește atitudinea față de locul de muncă și față de celălalt cetățean.

Sunt milioane de români de treabă, dar imaginea de ansamblu e stricată de cei care nu pot accepta că nu există o conspirație mondială împotriva lor. Că nu există un rău suprem care le înghite toate visele. Că nu există speranță și că totul e negru.

În momentul în care vom scoate toți bărbia din piept și vom accepta că viitorul ține doar de noi, ne vom integra cu adevărat în Europa.

Atunci când vom reuși să zâmbim fără niciun interes în fața unui seamăn necunoscut, vom fi mai aproape de comunitatea oamenilor de treabă.

Atunci când îl vom compătimi în trafic pe cel care pare că-și pierde mințile, vom ști că suntem pe calea cea bună.

Atunci când vom râde sincer, cu poftă, auzind discursuri patetice în campaniile electorale, vom ști că viitorul ne aparține.

Până atunci, vom continua să ne devorăm unul pe altul din motive închipuite sau inoculate.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    2cents

    Eu mereu incerc sa rad cand aud discursuri electorale patetice, insa cand vad ca toti politicienii au discursuri patetice imi piere orice chef de ras pentru ca pana la urma tot trebuie sa alegem cativa dintre ei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact