X
cotlet de berbecut montana garden

Restaurant Montana Garden. Cum se mănâncă în zi de alegeri

La Montana Garden am mai fost în 2017, la relativ scurt timp de la deschidere, când ospătarii încă se comportau ca niște mânji, la cât de agitați erau neștiind încotro s-o apuce în generosul loc în care a fost ridicat restaurantul.

De atunci ar fi trebuit să se așeze lucrurile și în ograda de la marginea dinspre Sibiu a Rășinariului, acolo unde a fost construit locul Montana Garden, așa că în ziua în care nouă din zece sibieni dădeau cu flit pesediștilor, am fost să vedem cum te poți ospăta la Montana Garden. Și am descoperit o parcare la fel de plină și o lume la fel de pestriță. De la mașini de lux lăsate pe spațiile verzi de la intrare, la mașini ale poporului conduse de domnițe care nu știau să parcheze, zgâriind amplu și preluuuung mașinile deja aliniate care-cum. De la vârstnici care își plimbau nepoțeii când prin fața țarcurilor cu iepuri, porumbari de toate felurile, căprițe ori găini, când prin locurile de joacă împrejmuite cu gard de lemn. De la părinți care își trimiteau copiii să “facă o poză cu fazanul“ (care fazan era de fapt chiar ditamai păunul cu coada-evantai), la adolescente ce stăteau la coadă la leagănul cu funie înflorată, atât de potrivit pentru un selfie ori un insta-story, ori la mame care își trăgeau de cot bărbații să le arate “peștii ăia mari și roșii“ de prin lacurile și pârâiașele amenajate în zonă.

Cu alte cuvinte locul e vast, ai mai multe de văzut decât meniul ori ospătarii și mai multe de făcut decât a-ți astâmpăra foamea și setea. “Cam în fiecare weekend e la fel de plin, iar în vacanțe e așa și în timpul săptămânii“, ne-a răspuns una dintre ospătărițe atunci când am ajuns și am întrebat dacă mai găsim vreun loc pe terasele de afară. Căci chiar sub umbrarul din fața restaurantului nu mai era decât o masă liberă. Pe care – precum în zicerea cu vrabia din mână și cioara de pe gard – am lăsat-o liberă, mergând agale către una din filigoriile amenajate pe marginea lacului, pe care de departe le vedeam libere. Și asta pentru că – aveam să descoperim câțiva pași mai încolo – în majoritatea filigoriilor nu sunt și mese, ci cel mult doar niște bănci.
Cum la întoarcere am descoperit că singura masa de pe terasă se ocupase deja, ne-am ales locurile în interiorul restaurantului, de unde aveai ce alege. “În cinci minute vin să iau comanda“, a zâmbit frumos tânăra ospătăriță ce a așezat meniurile la masă înainte să apucăm să ne așezăm.

Locul e la fel de luminos și, datorită lemnului, la fel de primitor ca și pe timp mai rece. Fără niciun fel de muzică, interiorul restaurantului era îmbietor de liniștit chiar dacă într-o altă aripă a localului cineva își serba ziua de naștere, cerând de la DJ ce melodii își dorea “suflețelul lui“.

Meniul nu pare să fi suferit mari modificări de la deschidere: are pe prima pagină aceleași specialități ale casei specifice zonei Mărginimii (berbecuț, pastramă, ceaun, mămăligă cu brânză, virșli). Mai apoi continuă cu ciorbele, după care se încheie cu “sfânta optime“ a restaurantelor românești clasice: preparate din carne de porc, preparate din carne de vită, preparate din carne de pui, pește, salate, produse extra (adică pâine, mujdei, ardei iute, smântână etc), desert și garnituri.

Nu mai stau să enumăr exemple, deoarece ceea ce găsiți prin celelalte restaurante românești clasice, găsiți și în meniul de la Montana Garden. Iar despre prețuri… le găsiți la final.

Într-adevăr, în nici cinci minute, tânăra ospătăriță tot cu zâmbetul pe buze ne lua comanda. “Va dura cam 30 de minute“, a zâmbit la final. Pentru ca, după vreo 15 – 20 de minute să vedem că s-a înșelat, aducând toate cele patru porții comandate.

Eu mă consider cel mai inspirat la alegere. Căci după ce am întrebat dacă specialitățile casei sunt preparate din materie primă furnizată de rășinăreni (și răspunsul a fost “da“), am ales un cotlet de berbecuț aromatizat cu ierburi proaspete și însoțit de cartofi cu rozmarin (vezi foto principală). Fără exagerare, unul din cele mai bune cotlete de berbecuț gustate vreodată de mine, cel care de mai bine de șase ani m-am declarat de la an la an adept al stilului grecilor în a găti miei, berbecuți și altele la care, de fapt, cei din Mărginime îs poate mai pricepuți. Fraged cât încape, aromatizat încât să-ți încânte gusturile.

Piept de pio

Piept de pio

piept de pui cu sos de ciuperci de padure montana garden

Piept de pui cu sos de ciuperci de pădure

Nu același efect l-a produs însă și pieptul de pui la grătar cu sosul de ciuperci de pădure comandat în fața mea. Era mult prea uscată carnea, iar lingura aceea rasă de sos de ciuperci n-a reușit să compenseze mai deloc senzația de “parcă ai roade paie“. Noroc cu aceeași garnitură de cartofi cu rozmarin și cu faptul că, oricum, femeile nu mănâncă mult.

Șnițel de pui cu cartofi prăjiți

Șnițel de pui cu cartofi prăjiți

Iar pentru ca masa să fie completă, să mai notăm și “clasicul“ șnițel de pui cu cartofi prăjiți fără de care cei doi copii de la aceeași masă cu mine au promis că pleacă flămânzi acasă. Au venit în porții extrem de generoase, iar la cum au tot moșmondit prin farfurie cei mici până aproape au terminat tot, lucrurile se pare că au fost în ordine.

Papanași cu smântână și gem de afine

Papanași cu smântână și gem de afine

Am mai avut și desert, adus rapid la masă, în ciuda comenzii târzii: papanași și clătite cu dulceață de căpșuni. Bune, deși ar fi fost tare fain să aflu că gemul care însoțea papanașii era făcut din afine culese de prin munții sub care stă Rășinariul la umbră.

Clătite cu gem de căpșuni

Clătite cu gem de căpșuni

Cu alte cuvinte, locul e fain și mâncarea e bună. Dar departe de a exploata la adevărata valoare bucătăria și produsele locului.

Fix 230 de lei ni s-au cerut, la final, pe nota de plată. Cel mai scump preparat a fost cotletul de berbecuț – 39 de lei, iar pentru pieptul de pui am plătit 25 de lei. Șnițelele de pui au costat tot 25 de lei fiecare, după care am avut de plătit și garniturile: câte șapte lei pentru cele două porții de cartofi prăjiți și câte opt lei pentru cei la cuptor, cu rozmarin. Cele două salate de varză albă ne-au costat 12 lei, papanașii – 20 de lei, clătitele – 12 lei, iar pentru coșul cu pâine am mai plătit trei lei. 14 lei a costat un fresh de portocale, șase lei am dat pe un sfert de răcoritoare cu acid și opt lei pe o sticlă cu apă de trei sferturi. Leul care a făcut diferența ne-a fost cerut pentru ambalajul în care am luat jumătatea de șnițel și cartofi prăjiți, care nu a mai fost dărăbită de una dintre progenituri.

Tratat de recompunere

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

10 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    • Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    filip

    Am fost cu ceva timp in urma la acst local insotit de cativa amici din Elvetia. Nu fac comentarii referitoare la mancare, dar tanarul care ne-a servit a cam “lasat de dorit”: mesteca de zor guma, s-a ofuscat ca nu ne-am exprimat clar “optiunile”. Imaginea a fost deci negativa, mai ales ca unul dintre invitatii mei lucreaza in domeniu (ca ospatar!).

    • Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

      Muc the little

      ****
      Am fost in Elvetia si sunt toti niste nenorociti pungaşi cu aere de mari simandicosi. ( in special in sectorul gastto-alimentar )
      Servirea? Un dezastru! Meniuri fara preturi! Ti-l Ziceau ei din gura!
      Niste tarani ordinari si smecheri asta sunt elvetienii. Trebuia sa-I duci la Mc. Ia mai lasa-I cu fițele lor Fac ceasuri bune e adevarat dar au spalat in sistemul lor bancar toate miliardele facute de mafioti si mai au tupeul sa tina coada ridicata? ! Altfel fug in weekend prin tarile din jurul lor sa-si cumpere tigari si cola mai ieftine ca la ei, jegosii!
      Bai ei n-am avut net in hotel in care am platit 60€ pe noapte de căciula! !! M au trimis la Posta sa platesc net ul cu minut ul! Pai aia-s oameni! ?
      Pe autostrada daca ti-e foame dai 30€ pe ochiuri cu costița fara gust si la desert briosa luata din alimentara! ?
      Ce a mai de rahat tara vizitata de mine! Oamenii de rahat, ziceai ca-s psd-isi toti !

  3. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

  4. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Cititescu

    Zambetul si amabilitatea ospatarului e la fel de importanta ca si calitatea mancarii. Multi o stiu, putini ii acorda importanta cuvenita.
    Preturile mi se par mari: 39 + 8 +6 (salata) = 53 lei (fara paine) un cotlet de berbecut … crescut acolo?! Daca l-ar fi adus din Dobrogea cat ar fi costat?

  5. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    o opinie

    o simpla parere. La 23 de lei kilu, cat a fost mielul de Paști, isi lua domnul autor un miel de 10 kile si manca (virgulă) cotlete pe indestulate, nu doar 4 oase pricăjite…. dar ma rog, asta e doar parerea mea, scuze daca deranjez

  6. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    Doar lacrimi

    am tot asteptat ca autorul sa isi corecteze gresala din propozitia :Fără exagerare, una din cele mai bune cotlete de berbecuț gustate vreodată de mine,. Degeaba. …. una din cele mai bune cotlete ? Asta e corect doar daca cotlet ar fi genul feminin, adică o cotleata, două cotlete… mă rog, asta e, in definitiv e important ca au iesit oamenii la vot

  7. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact