La Montana Garden am mai fost în 2017, la relativ scurt timp de la deschidere, când ospătarii încă se comportau ca niște mânji, la cât de agitați erau neștiind încotro s-o apuce în generosul loc în care a fost ridicat restaurantul.
De atunci ar fi trebuit să se așeze lucrurile și în ograda de la marginea dinspre Sibiu a Rășinariului, acolo unde a fost construit locul Montana Garden, așa că în ziua în care nouă din zece sibieni dădeau cu flit pesediștilor, am fost să vedem cum te poți ospăta la Montana Garden. Și am descoperit o parcare la fel de plină și o lume la fel de pestriță. De la mașini de lux lăsate pe spațiile verzi de la intrare, la mașini ale poporului conduse de domnițe care nu știau să parcheze, zgâriind amplu și preluuuung mașinile deja aliniate care-cum. De la vârstnici care își plimbau nepoțeii când prin fața țarcurilor cu iepuri, porumbari de toate felurile, căprițe ori găini, când prin locurile de joacă împrejmuite cu gard de lemn. De la părinți care își trimiteau copiii să “facă o poză cu fazanul“ (care fazan era de fapt chiar ditamai păunul cu coada-evantai), la adolescente ce stăteau la coadă la leagănul cu funie înflorată, atât de potrivit pentru un selfie ori un insta-story, ori la mame care își trăgeau de cot bărbații să le arate “peștii ăia mari și roșii“ de prin lacurile și pârâiașele amenajate în zonă.
Cu alte cuvinte locul e vast, ai mai multe de văzut decât meniul ori ospătarii și mai multe de făcut decât a-ți astâmpăra foamea și setea. “Cam în fiecare weekend e la fel de plin, iar în vacanțe e așa și în timpul săptămânii“, ne-a răspuns una dintre ospătărițe atunci când am ajuns și am întrebat dacă mai găsim vreun loc pe terasele de afară. Căci chiar sub umbrarul din fața restaurantului nu mai era decât o masă liberă. Pe care – precum în zicerea cu vrabia din mână și cioara de pe gard – am lăsat-o liberă, mergând agale către una din filigoriile amenajate pe marginea lacului, pe care de departe le vedeam libere. Și asta pentru că – aveam să descoperim câțiva pași mai încolo – în majoritatea filigoriilor nu sunt și mese, ci cel mult doar niște bănci. Cum la întoarcere am descoperit că singura masa de pe terasă se ocupase deja, ne-am ales locurile în interiorul restaurantului, de unde aveai ce alege. “În cinci minute vin să iau comanda“, a zâmbit frumos tânăra ospătăriță ce a așezat meniurile la masă înainte să apucăm să ne așezăm.
Locul e la fel de luminos și, datorită lemnului, la fel de primitor ca și pe timp mai rece. Fără niciun fel de muzică, interiorul restaurantului era îmbietor de liniștit chiar dacă într-o altă aripă a localului cineva își serba ziua de naștere, cerând de la DJ ce melodii își dorea “suflețelul lui“.
Meniul nu pare să fi suferit mari modificări de la deschidere: are pe prima pagină aceleași specialități ale casei specifice zonei Mărginimii (berbecuț, pastramă, ceaun, mămăligă cu brânză, virșli). Mai apoi continuă cu ciorbele, după care se încheie cu “sfânta optime“ a restaurantelor românești clasice: preparate din carne de porc, preparate din carne de vită, preparate din carne de pui, pește, salate, produse extra (adică pâine, mujdei, ardei iute, smântână etc), desert și garnituri.
Nu mai stau să enumăr exemple, deoarece ceea ce găsiți prin celelalte restaurante românești clasice, găsiți și în meniul de la Montana Garden. Iar despre prețuri... le găsiți la final.
Într-adevăr, în nici cinci minute, tânăra ospătăriță tot cu zâmbetul pe buze ne lua comanda. “Va dura cam 30 de minute“, a zâmbit la final. Pentru ca, după vreo 15 – 20 de minute să vedem că s-a înșelat, aducând toate cele patru porții comandate.
Eu mă consider cel mai inspirat la alegere. Căci după ce am întrebat dacă specialitățile casei sunt preparate din materie primă furnizată de rășinăreni (și răspunsul a fost “da“), am ales un cotlet de berbecuț aromatizat cu ierburi proaspete și însoțit de cartofi cu rozmarin (vezi foto principală). Fără exagerare, unul din cele mai bune cotlete de berbecuț gustate vreodată de mine, cel care de mai bine de șase ani m-am declarat de la an la an adept al stilului grecilor în a găti miei, berbecuți și altele la care, de fapt, cei din Mărginime îs poate mai pricepuți. Fraged cât încape, aromatizat încât să-ți încânte gusturile.
Piept de pui cu sos de ciuperci de pădure
Nu același efect l-a produs însă și pieptul de pui la grătar cu sosul de ciuperci de pădure comandat în fața mea. Era mult prea uscată carnea, iar lingura aceea rasă de sos de ciuperci n-a reușit să compenseze mai deloc senzația de “parcă ai roade paie“. Noroc cu aceeași garnitură de cartofi cu rozmarin și cu faptul că, oricum, femeile nu mănâncă mult.
Șnițel de pui cu cartofi prăjiți
Iar pentru ca masa să fie completă, să mai notăm și “clasicul“ șnițel de pui cu cartofi prăjiți fără de care cei doi copii de la aceeași masă cu mine au promis că pleacă flămânzi acasă. Au venit în porții extrem de generoase, iar la cum au tot moșmondit prin farfurie cei mici până aproape au terminat tot, lucrurile se pare că au fost în ordine.
Papanași cu smântână și gem de afine
Am mai avut și desert, adus rapid la masă, în ciuda comenzii târzii: papanași și clătite cu dulceață de căpșuni. Bune, deși ar fi fost tare fain să aflu că gemul care însoțea papanașii era făcut din afine culese de prin munții sub care stă Rășinariul la umbră.
Cu alte cuvinte, locul e fain și mâncarea e bună. Dar departe de a exploata la adevărata valoare bucătăria și produsele locului.
Fix 230 de lei ni s-au cerut, la final, pe nota de plată. Cel mai scump preparat a fost cotletul de berbecuț – 39 de lei, iar pentru pieptul de pui am plătit 25 de lei. Șnițelele de pui au costat tot 25 de lei fiecare, după care am avut de plătit și garniturile: câte șapte lei pentru cele două porții de cartofi prăjiți și câte opt lei pentru cei la cuptor, cu rozmarin. Cele două salate de varză albă ne-au costat 12 lei, papanașii – 20 de lei, clătitele – 12 lei, iar pentru coșul cu pâine am mai plătit trei lei. 14 lei a costat un fresh de portocale, șase lei am dat pe un sfert de răcoritoare cu acid și opt lei pe o sticlă cu apă de trei sferturi. Leul care a făcut diferența ne-a fost cerut pentru ambalajul în care am luat jumătatea de șnițel și cartofi prăjiți, care nu a mai fost dărăbită de una dintre progenituri.
Tratat de recompunere
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: restaurant sibiu , cotlet de porc , alegeri , La Montana Garden , Montana Garden , berbecuț , Primăria Comunei Răşinari
Vizualizari: 12638
Ultimele comentarii
Acum 12 ore
MB
Acum 12 ore
Claudiu
Acum 12 ore
Liberal autentic
Acum 12 ore
Neli Oproiu
Acum 12 ore
Bobo