X

Semnificațiile politice ale alegerilor din 26 mai conjugate cu moțiunea de cenzură

Gavril Dejeu

Au fost alegeri europarlamentare, dar numai cu numele. De fapt, a fost un test deosebit de semnificativ al pulsului politic intern, la doi ani și ceva de la catastrofalele alegeri parlamentare din 2016. Acum, în 26 mai, electoratul, cu apăsare cel tânăr, a conștientizat greșeala impardonabilă de a nu se fi prezentat la vot.

Dar votul din 26 mai n-a fost doar o replică la cel din 2016. A fost un strigăt de protest la tot ce s-a petrecut pe parcursul celor doi ani și ceva, ca și o invitație (poruncă) celor acum votați de a se angaja la schimbarea în bine a lucrurilor. Poate și un „sfat” dat celor din 2016 de a se retrage onorabil.

Așa e. În democrație votul popular ar trebui să fie un ordin pentru politicieni. O fi pe aiurea, în democrațiile consolidate dar, cum se vede, nu la noi. Și asta pentru că cei de la putere țin cu dinții de scaun, iar cei acum votați nu au instrumentele puterii. S-a zis – și pe bună dreptate – că votul din 26 mai îi obliga la încercarea de a disloca actualul guvern. Așa e, numai că democrația își are și ea regulile ei. Câtă vreme alegerile din 2016 i-au dat alianței PSD-ALDE o majoritate confortabilă în parlament, ideea nu se putea realiza decât cu prețul trădării. Ori, disciplina în rândurile PSD (PCR) este, în principiu, fără cusur, datorită conservării puterii și intereselor. Până și „liberalii” lui Tăriceanu n-au mișcat în front și nu de dragul principialității, Doamne ferește, ci pentru a-și apăra idolul de pușcărie. Și așa, cei doi „prieteni” făcură dovada irefutabilă a celui mai murdar târg cu putință: voi mă scăpați de pușcărie, iar eu vă susțin în continuare guvernul. În acest fel, soarta moțiunii de cenzură era pecetluită.

Dar era bine ca guvernul să fi căzut? Eu zic nu, din mai multe motive. Țara e într-o situație gravă. Nu mai sunt bani. S-a intrat vizibil pe deficit bugetar depășit, inflația o ia razna, prețurile idem, evaziunea fiscală pare de nestăpânit. Toate acestea datorită faptului că populismul lăbărțat – catehism al actualei puteri – nu poate fi acoperit de rezultatele economiei autohtone, ceea ce face ca țara să trăiască din împrumuturi.

O astfel de politică nu poate dăinui. Ea se va sparge în capul cuiva. Orbiți de putere dar și pentru a-și apăra interesele, cei de acum acceptă riscul cel puțin până la alegerile din 2000. Să fi fost în locul lor mă retrăgeam, lăsând de pe acum beleaua pe seama celor din opoziție. Prin aceasta își reconfortau poziția pentru alegerile din 2000. La rândul lor, cred că cei din opoziție și-au dorit, de fapt, ca moțiunea să cadă. A lua în piept enormele dificultăți pe care le-ar presupune încercarea de redresare, în condițiile în care s-ar lucra cu o minoritate parlamentară, ar fi o adevărată sinucidere politică. Chiar și o firavă majoritate alcătuită din strânsuri, era în totul incapabilă să facă față provocării, care este enormă: reconstrucția economiei autohtone cel puțin până la punctul de concurență cu consumul. Ori o astfel de inerentă strategie presupune sarcini și costuri: restrângerea consumului și dirijarea resurselor bugetare spre refacerea potențialului economic a cărui profit să rămână în țară în loc să ia calea străinătății.

Din păcate, cine se va încumeta la o asemenea strategie va fi, aproape cu certitudine, o victimă electorală căci, la stadiul actual și cel imediat previzibil, românii nu vor fi dispuși la sacrificii. Populismul, care se adresează încă unei marje electorale consistente, va fi în continuare o piatră de moară agățată de gâtul României.

O parte dintre actorii politici par a fi înțeles logica unei astfel de posibile evoluții. Spre deosebire de liberali care – cel puțin declarativ – ar fi acceptat accesul la guvernare cu orice preț, gruparea USR-PLUS pare mai prudentă și mai realistă, atunci când condiționează guvernarea de alegeri parlamentare – eventual anticipate – în urma cărora să se coaguleze o majoritate solidă și solidară, gata să-și asume riscul tentativei ieșirii din fundătură. Lucrul acesta nu mi se pare imposibil, dar foarte greu de realizat din două motive : odată pentru că electoratul nu pare dispus la sacrificii, nici ajuns la stadiul maturității politice încât să asigure o astfel de majoritate; votul din 26 mai nu poate fi ținut de exemplu deoarece a fost un vot negativ iar nu unul neapărat de confirmare și nu s-a votat pe economie ci pe justiție, ceea ce e cu totul altceva. A doua oară pentru că – din nefericire o dovedește realitatea – politicienii încă nu se ridică la înălțimea sarcinii, dincolo de gâlceavă și certuri sterile.

Nu mai puțin, de șapte decenii, România, românii și politica românească sunt sub puternice influențe străine, interesate de poziția noastră geostrategică cum și de exploatarea resurselor. O sperată evoluție pozitivă va trebui să înfrunte obstacole politice și economice menite – în realitate – să ne mențină permanent într-o stare de dependență de tip semicolonial. Afirm ritos, că temelia fundamentală a independenței și demnității politice este o reală putere economică. Justiția, Drepturile și corelativ Obligațiile omului în raport cu societatea, Statul de drept, sunt doar condiții favorizante ale dezvoltării și progresului. Ca atare, în cel mai apropiat viitor, societatea și politicienii români ar trebui să-și asume, inclusiv cu sarcini și sacrificii, răspunderea implementării unei strategii de refacere a economiei autohtone, singura garanție a progresului și independenței. Rundele de alegeri ce ne stau în față anul acesta și anul viitor, ar trebui să fie din partea tuturor actorilor – alegători și aleși – pași concreți înspre urmărirea acestui nobil scop.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact