Chiar dacă a trecut printr-un incendiu care a dus la un nou La Dobrun, restaurantul de pe strada cu același nume nu face parte din rândul celor în care schimbările de meniu țin pas cu sezonul. De fapt, La Dobrun pare locul perfect pentru cei plecați pe alte meleaguri, pentru care nostalgia Sibiului ”ăla fain” pe care l-au lăsat în urmă trebuie să aibă repere clare în spațiu, unde să poată fi re-digerate memoriile pozitive.
Cu alte cuvinte, deși n-am mai trecut pe la Dobrun de peste trei ani, locul părea că l-am vizitat acum o săptămână. Am ales să stau pe terasa bătută de soarele de la ora cinci. Oră la care o singură masă era liberă, sub umbrarul în al cărui acoperiș au fost inserate luminatoare din fâșii de plexiglas. Care nu doar că dădeau lumină naturală, ci și căldură apăsătoare, greu mișcată de insesizabilul vânt de la ora aceea.
În rest, terasa e cea clasică pentru restaurantele care se bazează pe meniu românesc: mese de câte șase persoane, din foi mari de lemn, cu bănci din butuci și blăni groase, ștergare de lemn și suporturi de bambus. Plus muzica ”gâjâită” ce se propaga din zona grătarului, pe sub ”plasma cu ditamai diagonala” fixată pe Discovery Channel.
Pe terasa plină la ora aceea m-am agitat la început, deoarece mi se părea că ospătarii nu mă bagă-n seamă în trecerea lor lentă printre mese. Am răsfoit de trei ori meniul, până să îmi pot destăinui doleanțele unui ospătar. Dar care a vorbit atât de ardelenește și de fain, încât aproape că mi s-a făcut rușine de gândurile-mi răzvrătite de mai devreme. ”Arta culinară, la fel ca alte arte, cere răbdare”, motto-ul de la subsolul fiecărei pagini din meniu, e respectat de ospătari.
Gustări reci, gustări calde, supe, ciorbe, pește și preparate de bază, în care ultimă categorie intră de la piept de rață pe varză, la tochitură, ciolan, pulpe la tocănițe. Cărnuri la grătar, salate și garnituri. Cam ăsta e modul în care La Dobrun îți propune ce să alegi, la prețuri parcă ușor sub media celor din centrul istoric.
După 15 minute de la comandă, pe masă mi-a ajuns pâinea în două variante (una fiind prăjită cu usturoi), iar la jumătate de oră de la sosirea pe terasă am început să sorb din supa de pește comandată. La astfel de supe m-am aruncat doar în pauzele de pescuit din deltă, prin urmare tare mulțumitor a mai fost să descopăr la Sibiu o supă consistentă, al cărei gust mi l-a adus imediat în minte pe Parpanghel, lipoveanul barcagiu-ghid-bucătar la care am mâncat cele mai bune preparate din pește.
Felul principal mi-a fost plasat în față imediat ce a dispărut farfuria de supă. Și nu am putut să nu zâmbesc când am văzut cum era aranjată specialitatea bucătarului șef (căci asta am comandat) în farfurie (foto principală): mai multe fâșii din mușchi împletite și prăjite astfel încât rezulta un fel de baghetă din carne, încadrată de două bile mari de orez cu ciuperci. Fără să încerc să mă mai gândesc dacă un astfel de aranjament a fost intenționat sau ”atât s-a putut”, am apreciat însă gustul cinstit al preparatului. N-avea prin ce să strălucească, urmărind un singur scop, de bază: acela de a sătura. Probabil pentru carnivorii declarați, ar fi un adevărat festin. Pentru cei mai moderați, ca mine, n-ai cum să termini toată porția.
Mi-am mai stins setea cu o bere și, la o oră după ce m-am așezat la masă, am plecat de la același La Dobrun pe care sunt sigur că îl voi găsi și peste următorii trei ani.
66,50 de lei a costat, la final, experiența din acest cincinal: 37 de lei pentru felul principal, botezat mușchi carpatin, 13 lei – supa de pește, cinci lei – salata de varză albă, 1,5 lei pentru pita de casă și opt lei pentru o bere la sticlă.
La Călugăru`
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Discovery Channel , La Dobrun , restaurant sibiu , La Călugăru , Pentru Sibiu , suparari , Carnegie Hall , Peste Pădure
Vizualizari: 7281
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
MB
Acum 2 ore
Claudiu
Acum 2 ore
Liberal autentic
Acum 2 ore
Neli Oproiu
Acum 2 ore
Bobo