X

Și eu sunt Vasilică Viorel

Alin Bratu

Săptămâna trecută am scris o știre despre alegerile din PLUS Sibiu și primul lor președinte local. A trimis omul mesaj că i-am greșit numele în titlu, la scurt timp după postare. Am corectat ceea ce mie mi s-a părut o greșeală banală. De fapt căutasem date pe internet, să văd cine e, ce a făcut cu viața lui, care-i pagina lui de Facebook, iar când am încheiat, am rămas cu impresia greșită asupra numelui. Repet, o greșeală minoră din punctul meu de vedere.

În contextul abramburelii generale în cazul Caracal am realizat ceva. Pentru liderul PLUS Sibiu eu sunt un fel de Vasilică Viorel, operatorul de la 112 pe care toată țara, cu mic, cu mare, îl acuză de crasă incompetență. În prima lui apariție publică, i-am greșit numele în titlu. Fail total.

Nu contează sub nicio formă eventualele mele scuze: nu lucrez la stat, am scris mai multe știri în ziua respectivă, nu pot sta trei ore focusat doar pe una, n-a murit nimeni din asta, dacă nu-ți place, citește pe altcineva. Dacă am ales să fac asta în viață, trebuie să o fac perfect. Indiferent că scriu 100 de articole pe lună sau doar trei. Asta ar trebui să fie mentalitatea tuturor.

Dar ne mințim, evident.

Majoritatea dintre noi suntem un Vasilică Viorel. Facem multe lucruri în ”dorul lelii”. Bifăm de multe ori lucruri, doar să fie bifate. Fără implicare, fără a ne gândi o secundă dacă ceea ce am realizat are vreo valoare sau dacă ajută efectiv pe cineva sau societatea în general. Foarte departe de noi gândul.

E drept, și sistemul ne ajută. Adevăratul Vasilică Viorel, operatorul, se plânge că stă în tură 24 de ore, că nu are niciun fel de suport, că din 15 oameni, câți ar trebui să fie în serviciu în total, nu sunt decât vreo opt. Probabil că nici nu sunt cursuri prin care activitatea lui să fie îmbunătățită, sistemul 112 nu funcționează tot timpul în parametri normali și nimeni nu i-a învățat exact ce poate face într-adevăr. De ce se întâmplă toate acestea?

Pentru că la conducerea poliției din Caracal sunt o șleahtă de alți domni Vasilică Viorel. Au și ei alte scuze la fel de plauzibile: nu au cum să angajeze oameni pentru că există un plafon salarial, șefii superiori au impus rude în funcții, nu se fac cursuri de perfecționare deoarece firma de experți a câștigat licitația pe pile. Deasupra lor, la București sunt alți Vasilică Viorel, iar ca întregul tablou să fie complet, Guvernul României este condus de Viorica Vasilica.

De regulă, efectul este abandonul total. Nu te poți desprinde ușor din dat, nu-ți poți schimba numele, atâta vreme când vezi că toată lumea face la fel. Și soarele răsare la fel de frumos în fiecare dimineață.

Suntem specialiști în dat cu pietre, dar rar ne uităm la rolul nostru în tot acest mecanism. Cum naiba putem fi altfel atunci când trecem granița și ne înconjoară din toate părțile un alt sistem? Unul în care oamenii zâmbesc fără niciun interes minuscul, în care cei aflați într-un serviciu public vor să te ajute, în care fiecare element al societății e menit să te sprijine, nu să-ți dea în cap.

Ne lamentăm ca un cor de bocitoare după fiecare palmă pe care ne-o dă efectul felului nostru de a fi. Nu soarta, nu ghinionul, nu alții. Noi.

Ce-am făcut după Colectiv? Ce vom face peste o lună, după ce Caracal va redeveni în memoria colectivă doar orașul cu minuni?

Trecând-o prin creșă, grădiniță, școală și ultima ocazie, noi am ucis-o pe Alexandra. Urmăriți cu gândul firul întregii voastre vieți și veți realiza că v-ați întâlnit cu mii de Vasilică Viorel. Iar activitatea voastră, în experiența altor mii de oameni, va fi catalogată drept un eșec de tipul Vasilică Viorel. Eu cred că asta trebuie schimbat în primul rând.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact