Sibianca Adi Seven, basistul care și-a împlinit visul la București: „Dacă vrei să te îmbogățești, mai bine nu cânți”

Sibianca Adi Seven, în vârstă de 26 de ani, este una dintre puținele femei basist din România. S-a mutat în București pentru a deveni un basist profesionist, iar de atunci și-a făcut un nume cântând în proiecte underground și cu artiști cunoscuți din România. Nu s-a îmbogățit, dar spune că nu acesta trebuie să fie scopul unui artist.

Adi Seven este o poreclă pornită de pe Facebook, numele ei real este Adriana Botea. Are 26 de ani și a studiat Științe Economice în cadrul Universități „Lucian Blaga” din Sibiu, urmând un master în Administrarea Afacerilor. Prima trupă din care a făcut parte Adi este „Direction Changed”, trupă care a rămas underground în Sibiu. Apoi a urmat o perioadă lungă în care ea a făcut parte din „I`m the trip”, prima trupă cu care a ieșit din Sibiu. Cântând cu ei Adi Seven a realizat că acesta este viitorul ei, pe scenă cu basul în mână. După terminarea masterului s-a mutat în București unde a avut o colaborare cu trupa „We Singing  Colors”, ea fiind fană a trupei. Seven este printre puținele fete basiști din România.

Reporterul Turnul Sfatului a avut un interviu cu tânăra artistă în cadrul căruia au discutat cele mai importante evenimente din viața ei după plecarea în București.

Ce înseamnă basul pentru tine?

Adi Seven: Nu cred că mi-am imaginat că voi cânta la bas vreodată sau că voi fi muzician. A fost un instinct. Pe la 16 ani mergeam la concerte ca un adolescent normal și am observat că mă atrage basul foarte tare. Evident mi-am luat unul, dar nu m-am gândit că voi ajunge unde sunt acum. Nu îmi doream să fac neapărat performanță, însă cumva am devenit dependentă de el. În plus sunt și o persoană timidă, nu mă vedeam pe scenă. Basul mi-a dat puterea de a mă putea exprima, eu fiind mai retrasă, practic scena m-a ajutat să îmi exprim emoțiile și să devin ceea ce sunt eu de fapt. Eu sunt cea mai bună versiune a mea pe scenă. Basul este un instrument de legătură și cred că asta m-a atras cel mai mult. Nu îl văd ca un instrument, e o extensie a mea pentru că sunt una cu el când cânt. Tocmai din acest motiv ai nevoie de studiu, să înveți cum să te exprimi.

De ce a fost necesară mutarea ta la București?

A.S.: A fost o decizie foarte impulsivă. Îmi doream ceva mai mult, deja cunoșteam mai multă lume în București cu care îmi doream să colaborez și în modul acesta să evoluez. Mi-am făcut un bagaj mic și am plecat, nu m-am gândit foarte mult. M-a ajutat foarte mult nivelul și m-am autodepășit. Înainte să plec nu credeam că sunt capabilă să pregătesc un concert de pe azi pe mâine, dar în București mai sună telefonul și sunt anunțată că o să am concert a doua zi.

Cum a fost trecerea de la Sibiu la București, ca nivel muzical?

A.S.: Consider că nivelul este mult mai ridicat decât nivelul pe care îl aveam eu aici, în Sibiu. Am avut foarte multe de învățat. Oamenii se mișcă mult mai repede acolo, în momentul în care ai de pregătit ceva sau intri într-un proiect, trebuie să fi deja pregătit la repetiție. Eu am simțit o presiune, dar în același timp oamenii sunt foarte deschiși la colaborări. Când m-am mutat, mi-am găsit din primele săptămâni oameni și implicit proiecte noi și interesante. Eu cred că îți găsești destul de ușor o traiectorie din punct de vedere muzical. Nu aș spune că în București sunt muzicieni mai buni, nu aș compara cu Sibiul, sunt mai mulți și cerințele sunt mai ridicate. Evoluția unui artist este mult mai rapidă, sunt mult mai multe trupe și mult mai mulți muzicieni, iar tu trebuie să te remarci între ei. Totul vine la pachet cu faptul că poți colabora cu muzicieni foarte buni, iar eu am învățat foarte multe lucruri de la ei.

Cât de greu ți-a fost să reușești?

A.S.: Nu știu cum să definesc reușita, nu sunt sigură că știu ce înseamnă să reușești sau să nu reușești în muzică. Nu cred că e greu să reușești, cred că constă în a cunoaște oameni și a te implica în diverse proiecte. Nu cred că există o cheie, dacă ești acolo inevitabil se întâmplă. Nu cred că trebuie să te muți în București, dar poate fi un avantaj, mai ales dacă vorbim despre repetiții. Dacă îți dorești o anumită direcție lucrurile vin de la sine, o să apară oameni care să te ghideze. Mie așa mi s-a întâmplat...

Comunitatea basiștilor este foarte unită. Sunt grupuri pe Facebook și Whatsapp, iar noi ne ajutăm foarte mult prin intermediul lor. Eu sunt membră a grupului „Bass Players United Team” și pe viitor mă gândesc la colaborări internaționale. Printre basiști mai cunoscuți sunt și eu prezentă în videoclip-ul de prezentare, ajută și promovarea de genul acesta.

Ce înseamnă studiul și cât de mult studiezi?

A.S.: Dacă ai perioade aglomerate studiul constă în învățarea pieselor. Eu aici am întâmpinat câteva probleme, a trebuit să învăț piese noi din stiluri muzicale noi cu care nu am avut nicio tangență. În plus trebuia să cântăm cu oameni pe care abia îi cunoscuserăm și aveau un nivel mult mai ridicat decât mine. M-am pregătit destul de intens acasă să știu teorie, mi-am pregătit urechea și am făcut mult studiu cu metronomul ca să nu o i-au înainte-înapoi. Repetiția trebuia să iasă perfect. Îmi amintesc că la început aveam foarte multe emoții și toboșarul m-a chemat să facem o repetiție împreună. A trebuit să înțeleg ce se întâmplă și în alte genuri muzicale și să mă integrez frumos într-o trupă. Oamenii știu muzică, iar eu a trebuit să învăț inclusiv vocabular. De multe ori am pățit ca într-un concert să se ceară o piesă nouă, pe lângă cele studiate, și să prinzi piesa în timpul concertului. A fost nevoie de mult exercițiu, dar vine și în timp. De multe ori nu îți dai seama când începi să te prinzi mai repede și să reușești să faci toate lucrurile acestea.

Cu câți artiști colaborezi?

A.S.: Am avut câteva proiecte undergound de care sunt foarte mândră. În general lucrez ca înlocuitor pentru alți basiști care nu pot participa la un concert. Nu știu exact cu câți artiști am cântat, dar printre colaborările mele se numără Sore, DJ Project, Ligia Hojda, Ami și Adda. Nu contează dacă au fost colaborări pentru un concert sau pe o perioadă mai lungă de timp, mie mi-au plăcut și am învățat lucruri noi. Înainte aveam altă imagine despre comercial și artiștii de la radio, dar mi-am dat seama că mulți dintre ei muncesc foarte mult. Instrumentiștii lor sunt foarte buni și caută genul acesta de oameni, astfel încât să sune totul perfect pe scenă. Nu este chiar atât de simplu pe cât pare, când asculți piesa acasă pare simplă, dar varianta live este reorchestrată.

Cât de live este muzica pe scenă în cazul acestor artiști? Mitul spune că nu e totul live.

A.S.: Și eu am avut o concepție greșită, dar este live. Repetițiile nu sunt tocmai ușoare pentru că trebuie să iasă perfect tot timpul. Se repetă foarte mult, se repetă cu metronom și cu track în spate pentru că el va fi și pe scenă în fundal, din cauza lui nu poți să greșești. Cu toate acestea el nu va acoperi niciodată instrumentele live. Am apreciat foarte mult munca asta care probabil nu se vede.

Cât de des te plimbi prin țară cu concerte?

A.S.: Anul acesta îmi doresc să mă întorc într-un proiect al meu de suflet. Nu regret direcția pe care am avut-o până acum, nu am stat foarte mult să mă gândesc când aveam aceste colaborări pentru că totul se mișcă foarte repede. Se întâmpla să plec vineri și să mă întorc luni în București și deja să fi trecut prin trei orașe diferite. Nu prea ai timp să te bucuri de aceste plimbări, de obicei ești în mașină, la hotel și pe scenă apoi pleci. Nu ai timp să descoperi locurile în care mergi și apoi ajungi acasă, cu siguranță o să ai și ceva de studiat. Am vrut să îmi notez toate astea, dar în momentul în care devine parte din stilul de viață nu te mai gândești la asta. Și te plimbi destul de des, depinde doar cât de dispus ești tu să colaborezi cu diferiți oameni. Eu îmi doresc acum altceva și o să vedem cu toții unde o să ducă.

Te-ai îmbogățit?

A.S.: Nu m-am gândit niciodată la partea financiară când mi-am dat seama că îmi place să cânt. Cred că cu toți știm că la început se cântă pe gratis, practic venim cu bani de acasă pentru că trebuie să investești foarte mult în instrumentele muzicale. Dar mai târziu vine și o remunerație financiară, evident că majoritatea banilor îi reinvestești în ceea ce îți dorești muzical. Cred că dacă vrei să te îmbogățești mai bine nu cânți, nu că nu ai șanse dar muzica este ceva personal, e călătoria ta ca artist. Evident că mulți oameni cred că un artist câștigă mai bine decât un om normal, eu nu vreau să contrazic această idee, dar nu cred că este scopul. Ești tu pe scenă și totul trebuie să iasă bine, cu cât iese mai bine cu atât ai și mai multe de câștigat financiar.

Ai recomanda școli de muzică tinerilor sau ce sfaturi ai pentru ei?

A.S.: Eu nu am fost adepta unei școli de muzică, evident există conservatorul și eu apreciez foarte mult oamenii care îi trec pragul, dar eu am furat această meserie. Contează direcția pe care vrei să o ai, adică în România este greu să mergi la o școală de muzică și să înveți să faci muzică contemporană. Evident că tot ceea ce înveți într-o astfel de școală este util pentru că înveți limbajul muzicii, dar nu consider că este necesar să o faci pentru a te afirma ca artist. Poate eu am ales calea ușoară. Am furat de la artiști, am învățat foarte multe de la Florin Barbu și basiști din Sibiu cum este Sergiu. La București m-am înconjurat de muzicieni foarte buni, nu neapărat basiști. Am furat câte ceva de la toți. Recomandarea mea este să stai pe lângă oameni mai buni decât tine pentru că așa vei evolua și tu. Poate fi frustrant să fi omul dintr-un grup cu nivelul cel mai slab față de ceilalți, dar asta e ideea să fi puțin incomod.

Cât de dor îți e de Sibiu?

A.S.: Îmi este foarte dor de familie și prieteni, dar nu am un dor încât să mă întorc. Mă mândresc mereu cu faptul că sunt din Sibiu dar cred că m-am obișnuit cu o viață mult mai agitată. Sibiu are foarte multe festivaluri, îmi place mult orașul și îmi place mult mai mult atmosfera din Ardeal. Nu pot să spun că Bucureștiul îmi place ca oraș, dar viața se desfășoară mult mai rapid acolo și ai multe oportunități. Momentan asta îmi doresc de la mine și asta vreau să fac. Cred că în general îmi este dor de Ardeal pentru că e o parte frumoasă a României.

Ce îți place cel mai mult în Sibiu?

A.S.: Cred că cel mai mult îmi plac oamenii, care sunt mult mai deschiși. În București oamenii sunt foarte ocupați și mai agitați, iar când vin aici e o gură proaspătă de relaxare. Bucureștiul are multe locuri frumoase, însă distanțele sunt mari și traficul este așa cum este. În Sibiu e mult mai ușor să te deplasezi.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).