X
mici gigi 5

Tipicii mici de la Obor. Nimic extraordinar*

*Erată: În textul inițial, această cronică se referea la micii bine-cunoscutului ”Nea Gigi” din Târgul Obor. În realitate, din greșeală, micii cumpărați pentru „probă” au fost pregătiți de alt „nea Gigi”, tot din Obor, a cărui firmă se numește Fugigi SRL, însă preparatele lui nu sunt nici pe departe atât de apreciate de „apărătorii valorilor gastronomice locale”.

Nu sunt un fan al micilor, dar uneori – ca tot omu’ – am și eu chef de 2-3 combinați cu muștar și bere. Zilele trecute colegii mi-au sugerat să merg la „Nea Gigi”, așa cum e numit cel care îi face, din Târgul Obor, pentru că demult nu s-a mai scris despre micii făcuți de el. Mi s-a părut o idee interesantă, că tot n-am prea avut o experiență bună legată de mici în localurile din Sibiu. Și am zis să merg acolo să văd cât de buni sunt „cei mai buni mici din Sibiu”, așa cum se scrie despre producția pusă la dispoziția celor care aglomerează ieșirea de nord din oraș.

Am fost azi acolo, pe la ora 13:00. Am găsit un loc de parcare liber (!) undeva lângă stația de alimentare și de acolo am mers până la poarta pe unde intri în piața de mașini. Tot drumul era aglomerat, iar mașinile mergeau bară la bară dinspre piață spre sensul giratoriu și dinspre oraș spre ieșirea din oraș coada se întindea până peste pod, la celălalt sens giratoriu de lângă Lidl. Recunosc, am mers prima dată în Obor să mănânc mici. Știam din articolele anterioare că voi recunoaște locul după cele câteva mese insalubre. Aceste indicii au funcționat.

mici gigi 1

Numai că deși m-am pornit la bine-cunoscutul nea Gigi, n-am ajuns la el, ci la un alt Gigi, dar tot în Obor – de fapt, acesta este în denumirea firmei cu pricina – Fugigi SRL. Am zis să-i încerc pe aceștia de data aceasta, având în vedere aceeași atmosferă. În plus, dacă au un concurent atât de serios alături, dar mesele la fel de pline cu oameni, n-are cum să nu fie la fel de „cei mai buni mici”, mi-am zis.

Însă cele văzute nu m-au inspirat deloc – eram pe punctul de a abandona cu totul prânzul acolo și mă gândeam deja să găsesc un alt local: locația, atmosfera, comportamentul oamenilor, muzica ce răsuna din mașini – totul îmi crea impresia că am intrat într-un reportaj al jurnaliștilor de la Recorder… Dar am rezistat cu gândul că poate totuși aici voi mânca mici buni. Așa că am făcut comanda „la geam”, adică la ghișeul de alături: opt mici, doi cârnați oltenești și două beri, la pachet. Chiar nu aveam chef să mănânc la una din mesele celea în gaze de eșapament și în ritm de „uite cât e ceasul, hai mai repede să fugim amândoi, fată!” (ascultă în video mai jos)

mici gigi 3

În timp ce așteptam comanda, mă linișteam singur pe mine: sunt sigur că în ciuda atmosferei micii vor fi buni – îs făcuți pe grătar, la foc, au miros de fum, bacteriile ard, așa că totul va fi bine. Vedeam cum se pregătesc produsele – doi bărbați învârteau micii pe grătar, două doamne pregăteau tacâmurile, puneau muștarul și pâinea în farfurii și duceau comanda la mese.

De fapt, nici nu prea aveam loc la mese dacă voiam să rămân acolo să mănânc. După aproximativ 10-15 minute una dintre doamne mi-a înmânat pachetul – unul consistent, cu destule felii de pâine și un pahar de plastic cu muștar, umplut cu polonicul.

Am ajuns acasă și porția arăta așa:

mici gigi 4

Arăta chiar bine și am început să înfulecăm. Micii aveau într-adevăr miros de fum, la exterior erau copți, iar înăuntru carnea era un pic crudă: cred că e din cauza că totul se face în grabă pentru ca oamenii să nu aștepte, astfel încât există chiar și riscul ca să fie arși pe dinafară și necopți înăuntru. Nu sunt specialist în mici și nici în gastronomie, așa cum nimeni dintre cei care scrie la această rubrică nu este, dar asta nu mă face să afirm că micii de la Obor sunt cei mai buni din Sibiu. Nu zic, poate cei de la adevăratul nea Gigi ar putea concura pentru titlul de „cei mai buni din Sibiu”, dar încă n-am ajuns la el să pot face o comparație. Da, pot să zic că au fost gustoși, comparând cu ce am mai mâncat în centrul orașului, dar nu pot să-i ridic în slăvi, spunând că sunt extraordinari: sunt mici obișnuiți, n-am simțit o diferență din punctul de vedere al combinației de carne. Sigur, pentru cei care umblă toată ziua prin piață pot părea aur. Poate singurul avantaj este că se vede că sunt pregătiți de cei care îi fac, adică nu sunt cumpărați din market, pentru că nu au toți aceeași formă, respectiv sunt mai mari ca cei din comerț.

Surpriză pentru mine au fost cârnații oltenești: mi-au plăcut foarte tare. Erau un pic crocanți la exterior, aveau un gust între dulce și un pic picant și aveau puțină grăsime. Aromați. Foarte gustoși.

Un mic costă 3,50 lei, iar un cârnaț oltenesc – 6 lei. Berea – 5 lei. Am plătit în total pe cei opt mici, doi cârnați și două beri – 50 de lei.

Al vostru, flămândul și căutătorul de nea Gigi din Obor

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

O opinie

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact