Volumul investițiilor pe care Primăria Sibiu le pregătește pentru încurajarea deplasării cu bicicleta prin oraș este de-a dreptul impresionat. Peste 56 de milioane de lei pentru cele de pe malul Cibinului, 3,3 milioane de lei pentru pista care să lege cartierul Ștrand de centru și Sub Arini, 13 milioane de lei pentru un sistem de bike-sharing. În total, peste 15 milioane de euro care urmează să fie investiți – conform planurilor – în următorii doi-trei ani.
Mulți, foarte mulți bani. Pentru proiecte cât se poate de benefice pentru locuitorii Sibiului, din punctul meu de vedere. Proiecte gândite să acopere următorii 25 de ani, dacă ne uităm în studiile de fezabilitate. Și tocmai în contextul ăsta – mulți bani, efecte pentru următorul sfert de veac – nu pot pricepe deloc de ce administrația locală insistă pe piste de biciclete cu o lățime de un metru pe sens. Da, evident, legislația din România prevede un metru lățimea minimă a unui sens de mers pentru biciclete, dar de ce să fie totul ținut la minim?
Evident, sunt porțiuni din oraș înguste, unde nici metrul acela nu poate fi asigurat fără a afecta ”interesele șoferilor”. Și, de fiecare dată, astfel de conflicte sunt rezolvate în defavoarea bicicliștilor: fie pista este trasată pe marginea drumului sub un metru, fie e urcată pe trotuarul adeseori îngust și acesta și direct peste bordură (exemplul din Vasile Aaron e cât se poate de ilustrativ în ceea ce privește durerea în cot în amenajarea unor piste utilizabile). Asta e, trăim într-un oraș în care majoritatea își dorește transport motorizat, iar majoritatea întotdeauna decide.
Doar că și în cazul amenajării unor piste noi, prin zone largi, care permit, administrația locală tot aceeași ”îngustime” o abordează. Fie că vorbim de studiul pentru pista dintre Ștrand și Sub Arini, fie de mega-investiția de pe malul Cibinului, peste tot pistele sunt prevăzute să aibă un metru lățime. Punct. Chiar și acolo unde spațiul disponibil este mai mult decât generos, pistele vor trebui să aibă un metru și nu mai mult.
Nu e vorbă, cel mai probabil pistele vor fi folosite și așa de către cei care își doresc să pedaleze către serviciu sau școală sau pur și simplu de drag. Cum e vizibil folosită și pista construită de Ioan Cindrea, înspre Rășinari. Doar că aduceți-vă aminte de primele weekend-uri din fiecare primăvară, când pista aceea se umple, când riscul de a te lovi ”ghidon în ghidon” îți retează orice plăcere a drumului. Dacă mai pui și inundația de pietoni care n-au alternativă înspre Muzeul Astra, evident că mai bine o apuci pe potecile din pădure.
Pista de biciclete de pe malul Cibinului încă nu a intrat în proiectare, deci termen de modificare ar mai fi, iar acolo unde spațiul permite s-ar putea gândi piste pe care să își fie drag să pedalezi. Pe care să ai loc să mergi și în paralel pentru a povesti cu ceilalți. Pentru a putea circula în dublu sens fără să frânezi de fiecare dată când întâlnești și un copil, pentru ”a face loc”. Dar cine să mai stea să mai modifice, mai ales că e vorba și de un proiect cu finanțare europeană. Prin urmare, sunt toate șansele ca și aceste noi piste de biciclete să fie ”o românească”, pe care ne vom plimba peste 25 de ani la fel ca înspre Rășinari.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Muzeul Astra , vasile aaron , Ioan Cindrea , Parcul Sub Arini , Primăria Sibiu , biciclete , piste biciclete , Moara Cibin , Pentru Sibiu , lățime , Malurile Raului Avrig
Vizualizari: 3350
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
MB
Acum 4 ore
Claudiu
Acum 4 ore
Liberal autentic
Acum 4 ore
Neli Oproiu
Acum 4 ore
Bobo