Ca de obicei, viața bate filmul. Dacă ați văzut la TV oameni în halate albe care stropesc garduri, ori camioane încărcate cu leșuri, după ce a dat molima-n sat, să știți că n-are nicio legătură cu ce se întâmplă la Colun, localitatea sibiană unde săptămâna trecută autoritățile au confirmat oficial prezența pestei porcine. De fapt, Colunul este atât de rupt de lume și plictisitor încât ai putea lesne crede că nici boala nu trece pe aici.
Primul contact cu pesta porcină a fost aproape hilar pentru noi. Cum faci stânga din DN 1, Sibiu-Brașov, după vreo 20 de metri dai de-un covor jerpelit pus de-a latul șoselei, cu un bidon de genul celor pe care le țin oamenii cu varză acră în balcoane. Nimeni în zonă, covorul e uscat și nici măcar nu ajunge dintr-o parte într-alta a asfaltului.
Vreo doi kilometri mai încolo, când efectiv intri în Colun, alt covor pe jos, la fel de jerpelit. Ud. Păzit de la câțiva metri distanță de o mașină ruginită de Poliție. Goală. Aveam să aflu mai târziu, de la săteni, că un polițist stă non-stop în ea și oprește pe cine vrea să intre sau să iasă din sat, că verifică dacă ai carne de porc și chiar confiscă alimentele care încalcă regulile.
”A fost domnul doctor pe la noi și ne-a zis că a cumpărat cineva de pe aici un porc bolnav. Da' boala e periculoasă numa' la porc, nu și la om. Mie nu mi-e teamă și nici la copii. Păi ce, e copilul porc?”, zice prima femeie pe care o întâlnim în sat, chiar la intrare pe dreapta. O întrebăm dacă are porc în curte și răspunde râzând că n-are de unde.
De fapt, satul de aici încolo începe. O uliță neasfaltată năpădită de buruieni, cu case jerpelite și garduri care stau să cadă. La propriu, unele sunt sprijinite în prăjini. Dorm câinii-n mijlocul drumului, acoperiți în colb. Doar casa parohială și vreo două imobile prin preajmă arată îngrijit.
Într-o curte, o femeie în vârstă citea dintr-o carte pe-un scaun și un domn la vreo 50 de ani o sâcâia cu vorba. Când îi întrebăm de pestă devin defensivi, mai ales femeia. ”Nu la noi, noi n-avem treabă. Nu avem porc, nu avem treabă”. Când îi spun că se aude porcul în coteț cum grohăie, devine mai volubilă.
”A fost domnu' doctor și ne a zis că nu-i bai, că nu ne ia porcul, numai să fim atenți dacă nu mănâncă sau e bolnav, nu se ridică de jos. În rest, ce să aibă cu el dacă e bine?”.
Lângă stația de autobuz, un nene stă pe spate pe marginea unor scări, legănându-se într-un bidon de bere clocită. Alături, o femeie. Aproape că-i pufnește râsul când aud că-i întrebăm de porci.
”Păi la noi doar vreo patru, cinci oameni au porci. Eu n-am, mamă, că dacă-mi trebuie carne iau de la magazin. Sau îmi aduc copiii de la oraș. Nu e nicio boală aici, degeaba căutați. Nu știu dacă-s zece porci în tot satul. O adus unu' un porc din Tălmaci și era bolnav, da' l-o luat. A fost și poliția pe aici, nici microbuzul școlar nu mai intră în sat, oprește la filtru”, zice femeia.
Într-adevăr, o jumătate de oră mai târziu am nimerit exact când vine microbuzul cu vreo 15 copii veseli, care coboară la intrare. Culmea că pe noi nu ne-a oprit nimeni, iar polițistul nu era în mașină, deși l-am căutat intenționat.
”Așa păziți n-am fost niciodată. E o mașină într-un capăt și alta în celălalt capăt. Nu intră nimeni”, râde o femeie care lucrează la campingul din centrul satului. ”Deocamdată, ce am văzut la TV e tot ce știm, în rest ne-a zis două vorbe veterinarul și a plecat. Atât. Noi avem porc, l-am declarat și dacă mănâncă e bine, nu ni-l ia nimeni. Nici nu-l tăiem acum. Păi de ce? Că a cumpărat cineva de la Orlat un porc bolnav și l-a adus aici? De parcă omul avea de unde să știe că-i bolnavă scroafa? Bine, că nici nu mai recunoaște acum dacă-l întrebi. Povești sunt o groază...” completează femeia.
Radio șanț e la putere în Colun. Pe cine întrebi îți zice altceva. Șeica, Șura, Tălmaciu, Orlat... de peste tot a venit pesta peste ei.
”Io nu înțeleg altceva. E plin satul de câini, dacă unu' ia un os și-l aduce la mine în curte nu se îmbolnăvește și porcul meu? Degeaba fac ei filtre la intrare, că seara nici nu poți să ieși din casă de câini”, spune un domn în vârstă care traversa agale.
Relația oamenilor din Colun cu boala e foarte discutabilă. Acum două-trei luni, în urma unui val de poluare, oamenii au ieșit cu furcile pe baraj și au prins sute de kilograme de pește.
”Când ajung acasă, nevastă-mea cu doi somni mari, cât mine, pe jos. Cred că aveau peste 50 de kilograme împreună. I-am zis: Ce-ai făcut, tu?! La unii li s-au îndoit țepii la furci, așa mari erau peștii. Ce am făcut? Am stat o zi să văd dacă pățește cineva ceva, că multă lume a mâncat, apoi am mâncat și eu. L-am tăiat în fripturi, numai carne și l-am pus pe grătar”, spune un bărbat mai vorbăreț.
Tot el își amintește că într-o noapte a dat vulpea pe la el prin curte. Vreo 4-5 găini zăceau rănite. ”Am sunat medicul și l-am întrebat dacă să le tai și să le mănânc. A zis: Bă, faci ce vrei, da' io-ți recomand să nu. Nu le-am mâncat”. La sat, oamenii au altă relație cu mâncarea din farfurie. Acum, cu pesta porcină, situația e la fel.
În satul sibian blestemat de boală oamenii sunt majoritatea săraci și mimează nepăsarea. Trebuie să tragi de ei până recunosc, cu jumătate de gură, că au porc în coteț. Abia am reușit să convingem pe cineva să ne deschidă poarta cotețului și să ne facă cunoștință cu Ghiță.
Ghiță, dormea leneș într-o rână. Nu știe de pestă, mănâncă bine și se îngrașă. Ori împușcat, ori înjunghiat, nu trece Crăciunul.
http://www.turnulsfatului.ro/2019/10/11/oficial-sibiu-avem-focar-de-pesta-porcina-20-de-localitati-puse-sub-protectie-si-supraveghere/
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 6761
Ultimele comentarii
Acum 10 ore
MB
Acum 10 ore
Claudiu
Acum 10 ore
Liberal autentic
Acum 10 ore
Neli Oproiu
Acum 10 ore
Bobo