X

La ceas de răscruce

Gavril Dejeu

Prima problemă, urgentă, dar deloc ușoară pentru victorioșii moțiunii, este formarea noului guvern. S-ar contura următoarele variante posibile:

a. Un guvern pentru o perioadă scurtă de tranziție. Aceasta ar însemna un guvern de câteva luni pentru adoptarea bugetului și pregătirea de alegeri anticipate. Justificarea soluției ar deriva din faptul că nu se poate consolida o guvernare stabilă pe termen mai îndelungat, fie acesta și numai de un an de zile, cu actuala configurație parlamentară. Majoritatea „moțiunii” este mult prea fragilă iar optica guvernării se anunță a fi marcată de orientări divergente. Redusă problema la numai buget și anticipate, ar fi mai multe șanse de înțelegere deși anticipatele nu par a conveni tuturor partenerilor.

b. Un guvern bazat pe alianța moțiunii până la alegerile parlamentare de anul viitor. O astfel de variantă ar presupune împlinirea a două condiții esențiale. De o parte, identificarea CONVERGENTĂ a mănunchiului de probleme de interes general-național aferente și rezolvabile în termenul acesta de un an de zile. De altă parte, angajamentul ferm, ab initio, al partenerilor coaliției, de a susține eforturile guvernării trecând peste inerentele greutăți și dincolo de interesele partizane ale fiecăruia.

O astfel de variantă este, în principiu, supusă injoncțiunilor guvernării în coaliție. Vorbesc din propria experiență a guvernării în coaliție ai anilor 1997-2000 când, dincolo de piedicile puse de opoziție, membri coaliției înșiși au căutat să folosească oportunitățile guvernării spre a-și consolida fiecare propria poziție politică, fără alegere, inclusiv în detrimentul partenerilor de guvernare. Având în vedere cele două mari runde de alegeri ale anului viitor, interesele ce joacă în aceste alegeri, ca și dificilele probleme ce bat la ușa guvernării, un astfel de pericol ar paște și coaliția aceasta a moțiunii, atât de numeroasă ( 6 partide) precum și atât de pestriță în gândire și acțiune.

c. Un guvern minoritar. Ar fi o soluție fragilă și încărcată de condiționalități. Responsabilitatea n-ar mai fi asumată în temeiul unei participări la guvernare ci numai în temeiul unor promisiuni de susținere, ceea ce este cu totul altceva. Guvernul ar fi pus în fiecare clipă în pericolul de cădere, ceea ce i-ar paraliza orice angajare în rezolvarea extrem de dificilelor probleme ce se anunță în perspectiva imediată.

d. Un guvern tehnocrat. Acesta ar fi prea supus hărțuielilor politice. Este cazul ca politicienii, ei înșiși, să-și asume cu cea mai mare răspundere, guvernarea țării.

Cea mai potrivită și realistă variantă a momentului pare a fi o combinație constând într-un guvern minoritar tranzitoriu, susținut de coaliția constituită în jurul moțiunii de cenzură.
Marea problemă este gaura catastrofală din buget. Guvernul demis a lucrat pe ascuns, n-a spus românilor cât e de mare. Și informativ, e colosală. Nu numai acoperirea sau stoparea deficitului bugetar dar și menținerea la linia de plutire la nivelul actualelor cheltuieli este profund problematică. Dacă la acestea mai socotim și imperativul inițierii de investiții în ideea refacerii economiei distruse, avem din capul locului dimensiunea sarcinii financiar-bugetare cu care va fi confruntată orice formulă de guvernare pe viitor.
Nu cred că se mai poate merge pe linia facilă a împrumuturilor. Nu avem voie să încărcăm factura generațiilor viitoare, ale copiilor și nepoților noștri. Se poate miza pe o mai bună atragere și gestionare a fondurilor europene. Se poate gândi o impozitare progresivă aplicabilă tuturor, și tuturor formelor de venit. Ar fi total inoportună o reducere a pensiilor și salariilor dar, echitabil, ar fi necesară o reechilibrare a lor. Diferența de la minim (sau spre minim, aferentă marjei majoritare a populației) la maxim, este scandalos de mare. Se poate reduce, chiar drastic, enormul efectiv administrativ și legislativ, vădit exagerat la nivelul trebuințelor de gestionare a țării. Trebuie, efectiv și radical, umblat la fenomenele de jaf, furt și risipă din avutul românilor.

Dacă va fi animat de intenția de a servi realmente interesul național, orice guvern va trebui să se implice cu răspundere pentru a găsi cele mai suportabile, cele mai realiste măsuri de echilibrare între venituri și cheltuieli. Cu o marjă asigurată de venituri, se poate vorbi apoi credibil despre sănătate, despre învățământ și educație, despre mediu și despre tot ce depinde în primul rând de ban. Este un limbaj dur, dar pe măsură realist.

Este neapărată nevoie de o guvernare transparentă, deschisă. Guvernul trebuie să pună cărțile pe masă, să ne arate realitatea de la care se pornește, pe care și-o asumă și pe care, alături de guvern, trebuie să ne-o asumăm și fiecare dintre noi. Să ne întrebăm – dacă am fi noi înșine în situația de a ne asuma gestiunea țării, a guvernării – ce și cum am socoti că este cel mai bine de făcut și, în funcție de o atare apreciere să judecăm și actele guvernului. Democrația reală nu este numai expectativă ci și participativă. Participarea noastră constă în primul rând, într-o corectă, realistă și judicioasă apreciere a guvernării.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Contact