X
stew de miel cu gutui si miere

Restaurant Consommé. Să te îndrăgostești de Sibiu

Pe un jazz discret, un bucătar cu mustățile răsucite și o mare bonetă albastră pe cap îți prepară o mâncare pe care o comanzi de pe o tablă, pe care meniul e schimbat săptămânal, după care privești în parcul din centrul orașului peste o mână de cărți și ziare pe care ești invitat să le citești. Ziare precum Dilema veche, să ne înțelegem. Aceasta este o părticică din atmosfera de la Consommé.

Deși numele e nou pe piața restaurantelor din Sibiu, Consommé e de fapt mai vechiul Capsicum, restaurantul aflat în parcul Astra, la colțul dintre străzile Ioan Lupaș și Mitropoliei. Vechiul proprietar a vândut, l-a preluat bucătarul, i-a schimbat numele, dar bunele obiceiuri le-a păstrat. Cum ar fi cel al schimbării meniului în funcție de ce găsește prin piață sau ce idei mai apar. Vinerea ce tocmai a trecut, când am fost noi, pe meniul scris cu cretă am putut citi că au salată cu țelină și struguri ori cu linte, sfeclă și ridiche, supe de praz și cartofi ori țelină și hrean, stew de miel cu gutui și miere, spaghete în sos de roșii și unt, tagliatelle alla carbonara, cotlet de porc cu miere și struguri ori cotlet de vițel cu champignons, burtă cu linte și salată, tartă de dovleac cu brânză, prăjitură cu nucă și merișoare sau prăjitură cu shinduf și griș. Mai erau câteva preparate, dar nu am înțeles chiar tot scrisul. Ceea ce nu e neapărat o problemă, căci ospătărița amabilă și atentă te poate însoți oricând la privitul tablei întru alesul mâncării. Prețurile sunt medii, adică nu sar de 50 de lei nici măcar în cazul preparatelor din vită, dar nici nu e neapărat ieftin ca braga (o salată e 24 de lei, o supă – 13 lei, o prăjitură – 15 lei).

Meniul de la Consommé

Meniul de la Consommé

Față de ultima noastră vizită, în restaurantul cu o singură încăpere și vedere în bucătărie, parcă s-au mai schimbat mesele (ori s-au renovat, căci cea la care am nimerit tot mai ”mișca” ușor) și au fost înlocuite geamurile și ușa dinspre parc, plus ceva modificări mai mici pe pereți. Dar locul a rămas tot intim și primitor, cu flori proaspete în geamul mare prin care curge multă lumină. Ca un detaliu, micul loc are și un program mai ”de prieteni”. Adică închis duminica și lunea și cu program de la 17:00 marți și miercuri, de la 13:00 în celelalte zile.

Comanda a venit repede, pentru primul fel cerând o supă cremă de țelină și hrean. A fost adusă mai fierbinte decât puteam eu să o gust, însoțită de pâine prăjită. Surprinzător de multe arome pentru supa de țelină, mai puțin cea a hreanului, pe care eu nu am simțit-o. Însă am lins tot din farfuria cu tente verzui, căci supa era chiar bună.

Supă cremă de țelină cu hrean

Supă cremă de țelină cu hrean

La felul principal, ”stew de miel cu gutui și miere” (vezi foto principal) primul lucru cu care am intrat în contact a fost textura și gustul gutuii. N-am termen de comparație, e prima dată când o mănânc drept fel principal, dar m-a cucerit. Și chiar dacă mierea era anunțată în titlul preparatului, supa aceea în care se îmbăiau și gutuile și bucățile de miel bine fierte și semințe de susan și câteva felii de ceapă era mai degrabă acrișoară. Preparatul a fost adus însoțit de un bol cu orez fiert, cu care am tot împerecheat mâncarea la cam aproape fiecare îmbucătură. Fără să mă uimească prin prezentare sau alte artificii, mâncarea aceea de miel a fost, însă, cât se poate de gustoasă și sățioasă.

În final, am mai cules câteva resturi de prăjitură de la copilul care mă însoțea și care în ruptul capului nu a vrut ceva. L-am îmbiat la începutul mesei să guste, măcar, dintr-o prăjitură cu nucă și merișoare, pe care a refuzat-o din start și cu maximă încăpățânare. Dar de al cărui gust când a dat abia mi-a mai lăsat și mie ceva, să văd și eu despre ce scriu: despre o prăjitură de toamnă-iarnă, strașnic gătită, crocantă pe margine, în care nuca dă tonul, iar acrișoarele merișoare dau culoare și aromă.

Prăjitură cu nucă și merișoare

Prăjitură cu nucă și merișoare

Am plătit 79 de lei, la final. 35 de lei pentru felul principal, 13 lei pentru supă, 15 lei – prăjitura, șase lei pentru o apă plată și zece lei pentru o limonadă (limonadă care, foarte frumos, avea pai reutilizabil, din metal).

Winter is coming

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

3 opinii

  1. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    filip

    Nu ca nu mi-ar place jazz-ul, dar nu pot sa nu intreb: oare exista in Sibiu (sau in Romania) un restaurant unde sa nu fii obligat sa inghiti si muzica pe langa bucate?

    • Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

      Haterus

      Nu, ca aia ar fi atmosfera de cantina sau cel mult de o bodega din anii ’90. Am umblat si eu prin lume si n-am vazut nici in alta parte in care sa nu fie muzica. E vorba de intimitatea fiecarei mese (poti sa povestesti la un volum decent incat sa nu iti fie frica de faptul ca cei de langa aud tot ce vorbesti tu) si de zgomotul de fundal… fara muzica ar fi acel zumzet continuu, specific bodegilor, cum am spus mai sus. Se fac cercetari pe treburile astea, iar cei “diferiti” ca tine sunt foarte minoritari, daca pot sa zic asta. Asa ca mai documenteaza-te putin despre motivele pentru care te pun sa “inghiti” muzica sau iesi in lume (nu in restaurante de 2 bani) si vezi cum e situatia. Salutari!

    • Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

      X

      Mi ar plăcea si mie dar cred ca exista doar la Toma sau pe lângă cimitir ceea ce dorești!
      Ca sa revin la articol, am fost acolo in weekend si pot sa spun numai de bine!

  2. Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Daca totusi doriti sa cititi comentariul, click aici

    filip

    @ Haterus
    Multumesc pentru explicatii. Trecând peste afirmatiile hazardate (cum ca merg in localuri de doi bani) cred ca aveti dreptate si ca sunt “diferit”.
    Sunteti insa de acord ca traim intr-o tara extrem de zgomotoasa?

    P.S. Diferiti erau si nefumatorii in restaurante in urma cu 60 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Cronică de restaurant
  • Contact